Zeci de gălăţeni defavorizaţi, dintre care mulţi se obişnuiseră deja să numească strada „acasă” au primit, în Săptămâna Mare, cel mai frumos cadou – o lună de cazare în centrul de asistenţă socială de urgenţă din incinta Spitalului „Elisabeta Doamna”.
Camerele care îi găzduiesc în aceste zile pe asistaţii de toate vârstele au fost de curând renovate şi mobilate. Centrul are centrală termică proprie, spălătorie, bucătărie şi sală de mese, dar şi spaţii special destinate consilierii şi activităţilor de zi. Capacitatea actuală este de 45 de paturi, dar centrul se va extinde, în viitorul apropiat, şi va putea găzdui simultan 80 de gălăţeni năpăstuiţi.
De la bugetul local au fost alocate, pentru dotare şi renovare, 15 miliarde de lei vechi, în timp ce Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin intermediul Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială Galaţi, a contribuit cu 5 miliarde.
La inaugurare au fost prezenţi, printre alţii, primarul Dumitru Nicolae, directorul Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială Galaţi, Olimpia Ralea şi Prea Sfinţitul Casian Crăciun, Episcopul Dunării de Jos.
26 de ani şi primele litere învăţate
Imediat ce a ajuns în centru, PS Casian a vizitat camerele şi a stat de vorbă cu asistaţii. Prima dată, le-a ascultat păsurile câtorva bărbaţi împovăraţi de greutăţile vieţii. Unul dintre ei povesteşte că până în 1990 a lucrat la o uzină mecanică. De atunci, însă, lucrurile au mers din rău în mai rău. De o săptămână, e găzduit aici. Are parte de cearşafuri curate, de atenţie şi mâncare caldă, iar toate acestea îi dau speranţă. Poate că, până la urmă, partea frumoasă a vieţii lui nu s-a sfârşit încă.
La o cameră distanţă locuieşte Mihaela. Are 26 de ani şi doi fraţi care nu prea au cu ce să o ajute în viaţă. N-a fost la şcoală, aşa că nu cunoaşte taina literelor.
Cu multă răbdare, pe o filă de agendă a „Vieţii Libere”, chiriarhul locului a învăţat-o să scrie primele litere din viaţă. Mai întâi, cu litere de tipar, numele ei „Mihaela”. Apoi, aşa cum a spus Prea Sfinţitul Casian, cel mai frumos cuvânt din lume: „Hristos”.
Primul pas spre recăpătarea demnităţii
Beneficiarii rămân în centru doar 30 de zile, timp în care primesc, pe lângă cazare şi masă, consiliere şi îngrijiri medicale, dacă este cazul. La momentul de faţă, circa 24 de asistaţi au probleme de sănătate.
Centrul este deci un fel de „purgatoriu” – o etapă între viaţa fără adăpost şi cea normală, de familie. La finele celor 30 de zile, se încearcă reintegrarea asistaţilor în societate, sub o formă sau alta, ne-a informat directorul Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială Galaţi, Olimpia Ralea.
„Persoanele vârstnice pot merge într-un centru medico-social, dacă nu le găsim o familie – ceea ce ne dorim de fapt. Pentru tinerii care provin din centre de plasament se realizează consiliere, recalificare şi se încearcă angajarea lor. Unii sunt orientaţi spre locuinţele ANL”.
„Avem deja două proiecte europene pe parte de formare. Unul dintre ele se desfăşoară la Pechea, în colaborare cu Episcopia Dunării de Jos. Am format 30 de tineri – dintre care unii sunt aici, astăzi - pe parte de croitorie. Încercăm să facem, tot acolo, un atelier de croitorie, unde vrem să îi şi angajăm. Avem şi un proiect prin care încercăm să formăm lăcătuşi mecanici şi să facem angajări, la Şantierul Naval”, a precizat directorul Direcţiei de Administraţie Publică din cadrul Primăriei Galaţi, Viorica Palade.
Bine ar fi toţi asistaţii care trec prin centru să îşi găsească un drum în viaţă. Multe depind de autorităţi, dar la fel de multe depind şi de ei înşişi.
Până la momentele decisive însă, e şi vreme de reculegere. Vor avea cu toţii sărbători de Paşti creştineşti, cu masă, casă şi slujbă de Înviere.
