Meșteșuguri inedite: Spărgătorii de nuci din Ghidigeni
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

Meșteșuguri inedite: Spărgătorii de nuci din Ghidigeni
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Istoria unui meşteşug care a scăpat de sărăcie oamenii din nordul judeţului


Mai cu seamă în satul Tălpigi, dar şi în restul comunei Ghidigeni, mai multe familii de rromi trăiesc dintr-un meşteşug cu totul ieşit din comun în zona noastră. Este vorba despre spartul nucilor şi vânzarea miezului. De ce sunt neobişnuite micile afaceri de familie? Gândiţi-vă că olarul îşi face atelier aproape de lutărie, iar brutarul nu-şi duce cuptorul prea departe de moara unde se macină şi se face făina de grâu. Totuşi, deşi sparg nuci, localnicii din Ghidigeni nu au nicăieri în judeţ livezi de nuc pe rod din care să se aprovizioneze. În consecinţă, bat uneori mai mult de o sută de kilometri până să ajungă la sursele de materie primă. De când, de ce şi cum, vă spunem astăzi:

De la furat până la spartul nucilor a fost cale lungă

Cine-a fost primul din comună care a pus ciocanul pe nucă aproape că nici nu se mai ştie. Totul a început prin anul 2006, iar fenomenul a prins.

« A fost ca o salvare pentru noi acest spart al nucilor. Mulţi dintre oamenii de pe aici aveau probleme cu legea. Din pricina sărăciei, se mai ţineau de rele şi ajungeau prin închisori. Acum nu mai e cazul. Se chinuiesc oamenii, aşa cum pot, cu nucile astea, iar infracţionalitatea a scăzut cu mai mult de trei sferturi. Nu ştiu cum văd alţii activitatea asta a noastră, dar noi fără ea nu am avea cum să ne descurcăm. Locuri de muncă nu sunt pe aici, bani nu avem de unde câştiga… aşa că spargem nuci ca să supravieţuim! », ne spune Ionuţ, în vârstă de 31 de ani, unul dintre localnicii care se ocupă cu o astfel de activitate în atelierul propriu.

Ce însemană, de fapt, atelier de spart nuci? O cameră luminată cu un bec, în care oamenii îşi stochează sacii cu materie primă. Măsuţă de spart şi o masă mai mare, mărginită cu scânduri, pe care se depozitează miezul deja ales. Fiecare îşi amenajează, pe acasă, aşa cum poate o cameră de lucru.

Aşa se naşte o tradiţie

Toţi spărgătorii de nuci sunt nevoiţi să meargă până pe la Vaslui sau Bârlad ca să-şi procure materia primă. Uneori cumpără cu bani nucile în coajă, ambalate în saci de rafie. Alteori fac troc, oferind alimente de bază contra nucilor.

« Unii stau plecaţi cu săptămânile la cumpărat nuci, până reuşesc să se aprovizioneze aşa cum trebuie », ne spune Ionuţ.

Ca să poată supravieţui, cămara trebuie să fie plină cu saci. Dacă nucile sunt de calitate, din vreo două kilograme şi jumătate sau trei abia dacă se alege un kilogram de miez. Şi e muncă, nu glumă, să spargi nucă după nucă, sac după sac. Într-o vreme, rromii care aduceau nuci de spart îşi mai ajutau şi vecinii săraci, punându-i la aceste munci şi plătindu-i cu 20 de lei sau 30 de lei pe zi. Dar cum autorităţile n-au prea văzut asta cu ochi buni, fiecare se descurcă aşa cum poate.

Pe drumul miezului

Toamna este sezonul în care se cere, cel mai mult, miezul de nucă, pe piaţă. Aşa cum materia primă se cumpără din altă parte, tot la fel altele sunt zonele din ţară în care se valorifică miezul. Cumpărători de bază sunt comercianţii de gross sau firme mari cu profil. Nu-i deloc uşor să-ţi petreci luni întregi doar pe drum şi în atelierul de spart nuci, dar dacă altă soluţie n-au, oamenii merg înainte aşa. În vârful de sezon, miezul pleacă de la « alegător » cu preţuri cuprinse între 13 lei şi 15 lei. Pe piaţă va ajunge, însă, pe la 40 sau 45 de lei kilogramul, judecând după preţul de toamnă al anilor trecuţi.

Nimeni nu face avere din spartul de nucilor, dar pentru supravieţuire se strâng bani. Iar oamenii care se ocupă cu aşa ceva, tocmai asta încearcă: să-şi ducă traiul liniştiţi şi să îşi întreţină familiile fără să creeze nimănui probleme.

 

Citit 14812 ori Ultima modificare Joi, 03 Aprilie 2014 23:41

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.