* De trei ani familia băiatului bate în zadar la uşile autorităţilor locale * Tânărul ar putea merge din nou dacă ar găsi bani pentru şedinţele speciale de kinetoterapie
Nimic nu a prevestit momentul dramatic în care viaţa lui Ionuţ Chiricuţă s-a schimbat pentru totdeauna. Era la începutul verii anului 2011, atunci când adolescentul de 17 ani a mers împreună cu prietenii la bazinul de la "Valuri". Fără a observa că nivelul apei era mai scăzut decât de obicei, băiatul a sărit de la platformă şi s-a izbit cu capul de fundul dur al bazinului. A durat ceva până ce prietenii au observat că ceva nu e în regulă şi au sărit în ajutorul lui.
Între agonie şi speranţă
Conştient încă, a fost dus la Spitalul Judeţean, de unde, la insistenţele doctorului Angel Trifan, a fost transportat cu elicopterul la Bucureşti. Verdictul medicilor din Capitală a sunat crunt în urechile părinţilor: băiatul va rămâne paralizat toată viaţa. Au urmat şase luni grele, pe parcursul cărora Ionuţ nu putea simţi şi mişca nicio parte a corpului. "Sfătuiţi de la Bucureşti am trimis analizele la Spitalul AKH din Viena. Răspunsul care ne-a venit din Austria a fost ca o mângâiere pentru noi. Ionuţ ar avea şanse de recuperare foarte mari, însă doar cu un program de recuperare continuu şi de durată. Asta ne-a dat forţa să luptăm. Am avut norocul să găsim la Bucureşti şi un medic foarte bun care, în urma şedinţelor de recuperare, a reuşit să-l facă pe Ionuţ să-şi recapete o parte din simţuri", ne-a povestit mama băiatului, Florentina Chiricuţă.
"Blocurile nu sunt făcute pentru persoanele cu dizabilităţi"
Viaţa lui Ionuţ din ultimii trei ani s-a împărţit între perioadele lungi de spitalizare şi şedinţele de kinetoterapie făcute de voluntari. "În Bucureşti, pentru că nu avea unde să doarmă, mama se aşeza direct pe podea. Aşa a făcut o pneumonie gravă. Îmi aduc aminte că mă ridicam eu din pat pentru exerciţii şi o aşezau pe ea pentru a-i face perfuzii", îşi aduce aminte Ionuţ. Totuşi, băiatul nu vrea să renunţe la luptă. Este elev în clasa a XII-a la Liceul "Elena Doamna" şi, după ce va da BAC-ul, vrea să urmeze şi Facultatea de Kinetoterapie.
Florentina Chiricuţă are acum o indemnizaţie de însoţitor pentru Ionuţ. La greutăţile prin care a trecut pentru a-şi îngriji fiul se adaugă şi nepăsarea autorităţilor locale. "M-am zbătut să obţin o casă pentru fiul meu însă totul a fost în zadar. De la primărie am obţinut doar promisiuni goale. Pentru că locuiam la etajul IV, ne venea foarte greu să-l scoatem din casă. Prin bunăvoinţa şi mila unor gălăţeni am reuşit să cumpărăm prin fundaţia pe care am înfiinţat-o un apartament aflat la demisol. Am fost în audienţă la arhitectul-şef al municipiului care mi-a spus sec faptul că blocurile din Galaţi nu sunt făcute pentru persoanele cu dizabilităţi şi că nu-mi dă autorizaţie pentru a construi o cale de acces pentru scaunul cu rotile în apartament: Viceprimarul mi-a spus să construiesc fără autorizaţie. Nicio firmă nu acceptă astfel de condiţii însă. Nu mai vreau acum casă de la Primărie. Să o dea altora care au mai multă nevoie. Tot ce vreau însă e să obţin o audienţă direct la primar, pentru a putea construi o cale specială de acces. Nepăsarea autorităţilor gălăţene nu ne afectează doar pe noi, ci şi pe alţii cu probleme asemănătoare", mai spune mama.
Tratament inaccesibil
Un terapie de recuperare care să-l pună din nou pe picioare pe Ionuţ costă în Turcia câteva mii bune de euro pe lună şi trebuie urmată pentru o perioadă lungă de timp. Şi în ţară ar fi o variantă mai accesibilă, la Ploieşti. 25 de zile de tratament costă aici 5.000 de lei. Din nou însă, e nevoie de mai multe luni consecutive pentru ca rezultatele să fie mulţumitoare. Persoanele care vor şi au posibilitatea să ajute o pot face în conturile deschise la BCR: RO 58 RNCB 0521032472700001 (lei), RO 31 RNCB 0521032472700002 (euro) sau RO 04 RNCB 0521032472700003 (USD). Pe mama lui Ionţ o puteţi suna la numărul de telefon 0746 375 447. Numărul de telefon al lui Ionuţ este 0756 541 227.
Text şi foto: Remus Basalic
