Potrivit datelor Episcopiei Dunării de Jos, la 1619, existau deja documente care menţionau existenţa vetrei monahale din schitul ridicat de „Tofle cel bătrân”. Acelaşi uşer Tofle sau Toflea era amintit în 1581, semn că mănăstirea fusese ctitorită, undeva la începută la începutul secolului XVII sau poate chiar mai devreme.
Nu se ştie cât a durat acest schitul, dat fiind faptul că, după aproape 50 de ani, este menţionată, în documentele vremii, construcţia unui nou schit, în aceeaşi zonă. Pe la începutul secolului XIX şi noul schit, transmis ca moştenire lui Alexandru, de către tatăl său, voievodul Scarlat Callimachi. Cel mai probabil, schitul în sine a dispărut, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pe data de 29 iunie 2002, Î.P.S. Casian Crăciun a pus piatra de temelie a noii mănăstiri. Sfântul locaş a fost, din nou, gata de slujire, cu toate ale sale, în anul 2010, iar acum mănăstirea are două hramuri: Sfinţii Trei Ierarhi şi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare.
Cu binecuvântarea Î.P.S. Casian Crăciun şi prin strădania neîntreruptă a preacuviosului părinte Paisie, stareţul mănăstirii, hramul va fi şi în acest an un eveniment duhovnicesc marcant.
