Aplatizat în timpul arhitecturii de reconstrucţie de după război şi lacome de spaţiu locativ, oraşul nostru, odinioară dantelat de contrastul caselor joase cu bisericile înalte, este un oraş plat! Chiar şi atunci când „coboară”, prin pitoreştile vaduri care legau „uliţa de privit” de odinioară cu Valea oraşului, loc de frumoasă perspectivă a ochiului pentru orice călător sau locuitor al Galaţilor, fie Vadul Cărăbuş, Vadul Negroponte şi altele, se vede că acestea sunt uitate de orice edil de cel puţin două decenii!
Superba şerpuire a Vadului Negroponte, numit apoi Vadul Comisiei Europene a Dunării, cât timp casele fruntaşului gălăţean adăposteau prima instituţie europeană din ţara noastră, este astăzi, aşa cum se vede şi din fotografii, asaltată de bălării (inclusiv „hrănitoarea” – otrăvită Poama câinelui!), cu asfaltul spart şi plin de gunoaie. Ne dăm mare oraş, dar nu ne mândrim cu ceea ce chiar am avut! Ca să ne revendicăm în Istorie prima instituţie europeană şi meritele de mare port, ar trebui ca vadul să fie măcar el curăţat. Căci priveliştea de jos, pitorească, dar tot mai murdară pe măsură ce cobori spre strada Dogăriei, va mai dura până va fi, dacă va fi, îmbunătăţită…
