Dacă sunt insuficient supravegheaţi de părinţi şi lipsiţi de o educaţie corespunzătoare, copiii care au trecut de vârsta de şase ani pot dezvolta tulburări serioase de comportament. Netratate, la rândul lor, aceste abateri de la conduita normală riscă să le afecteze negativ viitorul celor mici şi să îi împingă spre infracţionalitate sau, în cazurile foarte grave, chiar spre manifestări care să le pună viaţa în pericol.
Mai multe detalii ne-a dat dr. Desdemona Burchi (foto), medic primar psihiatru în cadrul spitalului „Elisabeta Doamna” din Galaţi.
Tulburare de comportament şi sociopatie
„Afecţiunea care predomină este tulburarea de conduită şi sociopatia. Poate apărea la orice vârstă, începând de la circa 6 ani. Important este să fie adus la medic până la 14 ani, când se formează personalitatea, pentru că apoi intervenţiile corectoare sunt mult mai dificile”.
„Problemele de acest tip apar, de multe ori, în familiile unde nu se mai poate vorbi despre normalitate. În primul rând, trebuie amintit că o familie normală este formată din mamă, tată şi copil. În aceste condiţii, potrivit ritmului de viaţă descris ca fiind normal, în timpul săptămânii de lucru, copilul merge la şcoală, revine acasă, ia masa, îşi face temele, se recreează, iar seara se culcă devreme. Fără abuz de calculator, internet, telefon mobil, etc. În plus, educaţia se face după următorul principiu: la faptă bună, recompensă, la faptă rea, pedeapsă”, a precizat medicul psihiatru.
Mai expuşi tulburărilor de comportament sunt copiii care cresc în familii monoparentale, în special băieţii aflaţi doar în grija mamelor. Ei resimt constant lipsa tatălui.
Cum observăm problemele copilului?
Un semnal de alarmă pentru părinţi este dificultatea copilului de a se încadra în viaţa normală. Printre altele, refuzul celor mici de a respecta interdicţiile ar trebui să îi pună pe gânduri pe părinţi. „Întâlnim situaţii în care atunci când mama spune «nu ai voie afară pentru că nu ţi-ai făcut lecţiile, pentru că n-ai mâncat la timp sau pentru că n-ai dormit», copilul nu ascultă şi pleacă. El nu ştie ce înseamnă interdicţia”, apreciază dr. Desdemona Burchi.
Şi situaţia şcolară a copilului trebuie monitorizată îndeaproape. „Dacă are note proaste, părintele trebuie să se intereseze. Are note proaste pentru că lipseşte sau pentru că nu poate învăţa? Dacă răspunsul este „nu poate”, părintele trebuie să se adreseze doctorului şi să afle ce nivel intelectual are copilul. Dacă nu poate să urmeze o şcoală normală, atunci va merge la una specială, pentru că şcolarizarea se face în funcţie de nivelul intelectual”, apreciază medicul specialist.
Familia trebuie să ajute medicul
„Tratamentul tulburărilor de comportament pornit la o vârstă fragedă are şanse mai bune de reuşită. Conduita copilului faţă de societate se mai poate modela, cu concursul familiei. Dar există nişte condiţii. Familia trebuie să fie instruită, măcar la nivel minim”.
„Este o problemă şi dacă lucrează amândoi, iar copilul rămâne cu bunica. Bunica este un ajutor, dar mai degrabă un rău necesar. Dacă părintele se implică şi colaborăm, îi mai putem ajuta pe copii, la 10 -11 ani”, a declarat dr. Burchi.
