Nici măcar în ceasul al doisprezecelea, oraşul nu a scăpat de mormanele de zăpadă de pe marginea drumului. De fapt, cu greu mai poate fi numită zăpadă, pentru că acea materie neagră, plină de ambalaje, mucuri de ţigară şi alte astfel de deşeuri, numai la săniuş nu te îndeamnă. (Ca de altfel şi în 2014, munţi de zăpadă murdară, asezonată cu gunoaie.)
La aproape o lună de la ninsoare, mare parte din oraş este încă sub asediul munţilor de zăpadă. Nu doar că există străzi secundare pe care nu a intrat nici măcar un utilaj de deszăpezire, dar majoritatea străzilor pe care s-a făcut acest lucru s-au ales cu uriaşe grămezi de omăt, care ziua se topesc uşor, iar noaptea îngheaţă la loc. Cel mai greu este pe strada Bălcescu, unde sunt porţiuni care nu pot fi ocolite decât pe carosabil. Însă nici celelalte străzi din oraş nu o duc mai bine.
Un alt exemplu este strada Domnească, un fost etalon al oraşului. Din metru în metru, pe zăpada căzută acum aproape o lună pot fi văzute diverse gunoaie, semn nu doar că mulţi gălăţeni nu au cei şapte ani de acasă, ci şi că angajaţii firmelor de salubrizare din oraş nu îşi fac treaba cum trebuie. Chiar săptămâna trecută, în parcul de la P-uri, erau numai deşeuri adunate la baza unui stâlp pe care se afla un coş de gunoi gol.
Că deszăpezirea nu s-a făcut cum trebuie, deşi costurile au fost foarte mari, deja ştim. Însă ce anume împiedică păstrarea curăţeniei în oraş rămâne un mister.
