Chiar dacă ne-am obişnuit să asociem termenul „dependenţă” cu nevoia nestăpânită de a fuma, de a bea alcool sau de a consuma droguri, există printre noi şi oameni care sunt dependenţi de muncă. Cel puţini la prima vedere, cei care suferă de această afecţiune ar putea fi consideraţi de cei din jur mai degrabă virtuoşi şi ar părea angajaţii ideali pentru orice patron, mai ales pentru timp de criză economică.
În realitate, însă, s-ar putea ca lucrurile să nu stea deloc aşa, iar angajaţii dependenţi de muncă să devină, treptat, surse de conflict în colectivul de la birou.
De la performanţă, la izolare şi eşec
Cum vă puteţi da seama dacă sarcinile de serviciu vă acaparează în mai mare măsură decât ar trebui? De regulă, dependenţa de muncă apare în cazul persoanelor care îşi iubesc meseria şi cărora realizările profesionale le oferă mai mult decât satisfacţii financiare.
Mulţi dintre cei care ajung să nu se mai poată opri din lucru au o stimă de sine scăzută, pe care şi-o îmbunătăţesc exclusiv prin progrese profesionale. Mai ales în situaţia în care hobby-urile persoanei se împletesc cu anumite sarcini de serviciu, apare riscul ca, încet, încet, timpul dedicat relaxării să fie ocupat integral de muncă.
În scurtă vreme, dependentul ar putea raporta stări de anxietate atunci când se gândeşte că trebuie să îşi ia concediu şi să îşi abandoneze activitatea zilnică. În plus, persoana afectată îşi va lua cu siguranţă de muncă acasă, după program şi în weekend şi va renunţa la timpul liber petrecut cu familia şi cu prietenii. Sărbătorile religioase sau petrecerile aniversare ale celor apropiaţi îi produc mai degrabă un sentiment de disconfort psihic dependentului de muncă, pentru că aceste ocazii îl împiedică să îşi satisfacă nevoia zilnică de a lucra. Toate acestea îi vor afecta, cu siguranţă, în mod negativ viaţa socială - fapt care se va reflecta asupra stării sale de spirit.
Dependenţii - expuşi bolilor grave
Din pricina dezechilibrului emoţional, apar tulburări de somn, scăderi semnificative în greutate şi deficienţe de comunicare cu familia, prietenii şi colegii. Datorită stilului de viaţă agitat, cresc riscurile de apariţie a problemelor cardiace şi a accidentelor vasculare cerebrale.
Dependentul de muncă riscă să creeze tensiuni la birou, pentru că nu îşi dă seama că el este cel care exagerează, fixându-şi în permanenţă tot mai multe sarcini de lucru, ci îi suspectează pe colegii săi de chiul şi neimplicare în problemele de serviciu. În cazul apariţiei unor stări conflictule, problemele emoţionale ale dependentului de muncă s-ar putea amplifica foarte mult, dat fiind că mediul în care îşi investeşte aproape tot timpul şi toată energia îi devine întrucâtva ostil.
Rezolvarea acestui tip de probleme trebuie să vină tocmai de la dependent - el este cel care trebuie să îşi recunoască problema şi să renunţe la munca în exces, să îşi reînnoade relaţiile sociale. În cazul în care nu reuşeşte de unul singur, poate cere ajutorul unui psiholog.
