O lecţie de Istorie în aer liber a fost pentru gălăţeni, mai ales pentru copii, a doua ediţie a Festivalului antic – “Antiqvitas Redivivus”, care a adus sâmbătă la Galaţi daci şi romani de toate vârstele, costumaţi şi înarmaţi ca acum două milenii (membrii asociaţiei de reconstituire istorică "România-Dacia Casa Noastra" din Constanţa) şi sarmaţii, vecinii noştri de neam scitic care au trăit şi în Moldova tot pe atunci, iar acum au venit tocmai de la Zalău (asociaţia "Amicii Muzeului")! Foarte populare în Occident, astfel de reconstituiri se fac acum şi pe la noi, cea gălăţeană de anul acesta fiind mai amplă decât anul trecut. Am văzut sâmbătă un african de culoare făcând poze (anul trecută erau şi japonezi), am auzit vorbindu-se în engleză, au fost prezenţi părinţi cu copii, cu copii în cărucior, chiar câţiva adulţi cu handicap, în cărucior, vârstnici înfruntând canicula căci… veniseră romanii! Costume atrăgătoare, oameni prietenoşi, gata să povestească oricui cum trăiau strămoşii.
Dimineaţă, mulţi gălăţeni au luat autobuzele sau propria maşină către Castrul roman de la Tirighina – Barboşi, înconjurat de vreo 10 hectare de istorie antică (lângă ruinele fostului castellum roman ridicat pe o dava dacică lăsată fără ziduri pe vremea păcii din anul 102 şi reconstruită de legiunile romane după victorie, nu departe de necropola de la Cimitirul Cătuşa, depozitul de amfore din Micro 19, cavoul roman descoperit şi acoperit tot în zonă). Fiind deja în al doilea an, putem deci spera într-o tradiţie a acestui incitant festival creat de Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi, Primăria Municipiului Galaţi şi Asociaţia "Tinerii şi Viitorul". A onorat evenimentul şi prefectul Dorin Otrocol, un sprijinitor cunoscut al salvării istoriei romane a zonei. Au fost acum ceremonii antice precum numirea magisterului (guvernatorului) roman, aprinderea flăcării sacre, lupte de gladiatori (au luptat şi femei „romane” – nu cu bustul gol însă, cum se practica atunci), au fost lupte între războinici, a fost prezentat steagul de luptă dacic - un cap de lup cu coadă de şarpe, armele romane şi cele dace (falxul, sabia încovoiată care i-a determinat pe romani să-şi întărească coifurile), s-au făcut multe poze…
Pas de defilare daco-romano-sarmatic, pe Domnească
După-amiază, în ciuda caniculei, gălăţenii au început să se alăture „armatelor” care se tot adunau în faţa statuii Lupoaicei, simbol al Romei antice. Un dac vorbea la telefon: ”I-am sunat pe sarmaţi – trebuie să sosească acum!”. Era consilierul Marius Mitrof de la Direcţia de Cultură, în opinci; dimineaţă purtase costumul roman. Zăpuşeală! N-au fost foarte mulţi gălăţeni la start, dar pe drum către Grădina Publică s-au tot adăugat, precum un bulgăre de zăpadă. Câte un părinte explica de pe trotuar copilului, urmând la pas coloanele de daci, romani şi sarmaţi: „Uite, romanii purtau sandale!” „Da´ ştiiiu, tati, ştiu deja de la şcoală!” – replica ăla micu´. Chiar şi maturii comentau de pe margine, rememorând vechile lecţii de şcoală. Circulaţia a fost întreruptă doar pe tronsoane, Poliţia fiind la datorie, alături de Poliţia Locală şi Jandarmerie, dar lăsând grupurile de daci să mai „atace” scurt, răcnind, şi câte-un grup de trecători. Romani, daci şi sarmaţi au strigat pe rând îndemnuri de luptă. La Grădina Publică apoi, a fost nebunie mare! Copiii, în special, au năvălit la ateliere, să vadă cum se fac armele din fier, a fost gătită mâncare după reţete antice, mulţi puşti şi chiar fetiţe au pus mâna pe arme şi s-au luptat cu dacii, alţii au învăţat să tragă cu arcul, romanii s-au lăsat bătuţi de civili gălăţeni înarmaţi cu falxul dacic. Fiind democraţie, s-au văzut şi tineri jucând table sau îndrăgostiţi sorbindu-şi dragostea pe bănci, că tot e frumos în parc, dar pe sub crengi, în fumul focului de tabără, printre răcnetele de luptă şi explicaţii. Constănţenii au spus că în parcul nostru e mai frumos decât pe „câmpul de luptă” constănţean şi s-au plimbat cu plăcere şi duminică pe Faleză. „Nu e la Zalău, nici la Constanţa: avem spectacol antic la Galaţi!” – am spus de dimineaţă unei cunoştinţe care tocmai mi se plângea că la Galaţi „nu se face nimic, dom´le, ca-n alte părţi!” Uite că s-a făcut, dar pe el şi pe alţii nu i-am văzut! Am văzut însă venind mulţi istorici, cercetători, profesori, alături de oameni simpli, dornici de insolit.
