Zeci de sate din judeţul Galaţi mor, puţin câte puţin, odată cu locuitorii lor. Numărul persoanelor trecute de 65 de ani din satele gălăţene este tot mai mare, de la un an la altul. Concomitent, tot mai puţini tineri aleg să trăiască în aceste localităţi, goniţi de sărăcie şi de lipsa oricăror perspective. În ritmul actual, multe sate din Galaţi, cândva înfloritoare, vor ajunge, în câteva decenii, simple cătune.
Sociologii spun că îmbătrânirea demografică începe atunci când peste 12 la sută din populaţie trece de 65 de ani. În urma recensământului din 2011, a reieşit că puţin peste 270.000 de gălăţeni trăiau în mediul rural. Dintre ei, aproape 43.000 depăşiseră pragul de vârstă de 65 de ani, ceea ce înseamnă peste 15 la sută din total. Mediul rural din Galaţi a devenit astfel un adevărat pol al bătrâneţii, în care locuitorii mai aşteaptă doar pensia sau ajutorul social.
Între neputinţă şi dezinteres
Chiar în timp ce tinerii pleacă în străinătate, la Galaţi sau în alte oraşe mai dezvoltate din ţară, autorităţile ridică din umeri, neputincioase şi dezinteresate, în egală măsură. În tot acest peisaj, domină uliţele prăfuite şi aproape pustii, casele sărăcăcioase şi adesea părăsite şi terenurile agricole lăsate în voia mărăcinilor.
Iar sărăcia şi îmbătrânirea populaţiei conduc şi la alte neajunsuri. În majoritatea satelor din Galaţi, populaţia se poate baza pe un doctor doar câteva ore pe zi, atunci când medicul de familie are deschis la cabinet. Uneori, medicul trebuie să se împartă între două comune vecine, aşa cum se întâmplă în comunele Suceveni şi Oancea sau Rădeşti şi Bălăbăneşti. De medici de specialitate sau de dentişti, nici nu mai poate fi vorba, chiar dacă, uneori, echipamentul medical se degradează fără a fi folosit. Nu în ultimul rând, pentru că poliţia nu este prezentă în permanenţă în fiecare sat, furturile şi bătăile se ţin lanţ. Este un fenomen pe care înşişi primarii îl recunosc, deşi nu întrevăd şi o rezolvare a sa.
