ANUL COMEMORATIV al Sfântului Antim Ivireanul

ANUL COMEMORATIV al Sfântului Antim Ivireanul
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

* Despre predicile mitropolitului Antim au scris George Călinescu, Mihail Sadoveanu şi istoricul Nicolae Iorga * Datorită muncii sale s-au tradus textele liturgice în română * A tipărit peste 60 de cărţi, în condiţiile tehnice de la 1700 * Un talent plurivalent, închinat lui Dumnezeu şi valorificat datorită inspiraţiei domnitorului Constantin Brâncoveanu * O documentaţie bogată privind opera Sfântului Antim Ivireanul găsiţi la Biblioteca "V.A. Urechia" şi la Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos


Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât că 2016 va fi an comemorativ al Sfântul Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti. Nu e o alegere întâmplătoare. Unul dintre motivele care au stat la baza acestei alegeri e şi faptul că în 2016 se împlinesc 300 de ani de la moartea mitropolitului şi cărturarului Antim, pe care Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe data de 21 iunie 1992 şi pe care îl sărbătorim pe 27 septembrie.

Iată cine este acest sfânt român, căruia, pe lângă o dată de sărbătorire în calendar, i s-a dedicat şi un întreg an.

Georgian cu suflet de român

"Ivireanul" este un supranume pe care mitropolitul Antim l-a primit pe baza faptului că era născut în Iviria, denumirea veche a Georgiei de astăzi. Cu toată că n-a fost român prin naştere, Biserica Ortodoxă Română îl priveşte ca pe unul dintre cei mai mari ierarhi din istoria sa.

Despre tinereţea mitropolitului nu s-au păstrat prea multe informaţii certe. Sursele vremii susţin că s-a născut în anul 1650, că a fost botezat cu numele de Andrei şi că, în tinereţe, fusese rob la turci. Eliberat ulterior - nu se ştie bine în ce circumstanţe - a rămas la Constantinopol, unde, pe lângă Patriahia Ecumenică, a avut prilejul să înveţe sculptură şi xilogravură, pictură, caligrafie şi limbi ca greaca, araba şi turca.

Îl aduce în Ţara Românească, prin 1690, domnitorul Constantin Brâncoveanu. În anturajul domnesc, din care făceau parte cărturari şi artişti importanţi din Estul Europei, Antim are prilejul să-şi pună în valoare cunoştinţele şi să şi le îmbogăţească. Evoluţia sa profesională şi spirituală este rapidă şi impresionantă.

La un an de la venirea sa în Ţara Românească, Antim ajunge conducător al tipografiei din Bucureşti. E ales, apoi, stareţ la Mânăstirea Snagov, unde pune bazele unei tipografii, pe care o dezvoltă şi o foloseşte vreme de cinci ani. Continuă şi munca de la tipografia bucureşteană, după 1700 şi până prin 1705, când este ales mitropolit al Râmnicului. După alţi trei ani, ajunge mitropolit al întregii Ţări Româneşti. Rămâne în scaun timp de opt ani, până în 1716.

Predicile lui au îmbogăţit limba română

Teologii şi umaniştii studiază şi astăzi Didahiile (învăţăturile - n.r.) scrise de Antim Ivireanul. Este vorba despre 35 de predici: 28 rostite la sărbători mari şi alte şapte, ocazional. Pe lângă darul de a împrospăta limba română, evident, aceste cuvinte de învăţătură aveau şi scopul de a descuraja tot soiul de racile sociale ale timpului, de la asuprirea ţăranilor de către boierii pământeni şi până la consumul necontrolat de alcool şi reaua conduită în familie. Se pare că oamenii care-l ascultau credeau în spusele lui.

Dacă n-ar fi scris şi vorbit excepţional, nici n-ar fi putut atrage - peste mai bine de 200 de ani - atenţia criticii literare. Spre exemplu, în 1968, criticul literar George Călinescu scria, despre mitropolit că "Antim e un orator excelent şi un stilist desăvârşit, are darul de a izbi imaginaţia, are suavitate şi exaltare lirică", dar şi că "niciodată până atunci nu le-a fost dat celor de faţă, domn, boieri, episcopi şi preoţi, să asculte un cuvânt mai cald, mai înălţător, mai poetic, mai elocvent, ca cel pe care georgianul Antim l-a pronunţat în româneşte. Procedeele sale stilistice, comparaţiile şi metaforele, imaginile plastice şi epitetele îl aşază printre marii scriitori ai literaturii noastre medievale". De asemenea, scriitorul Mihail Sadoveanu amintea, despre limba vorbită de Antim că este "poate cea mai frumoasă dintre a tuturor cărturarilor epocii".

Pe unde a ajuns, a tipărit cărţi şi a format oameni

"A tipărit sau a supravegheat tipărirea a 63 de cărţi, dintre care 39 au fost lucrate de el însuşi. După limba în care au apărut, 30 erau în greceşte, 22 în româneşte, una în slavoneşte, 6 slavo-române, 2 greco-arabe, una greco-română şi una greco-slavo-română. După locul de apariţie, aceste lucrări pot fi clasificate în felul următor: 21 la Bucureşti, 15 la Snagov, 9 la Râmnic şi 18 la Târgovişte. Tipăriturile prezintă o mare diversitate: cărţi de slujbă, cărţi biblice, cărţi de doctrină teologică ortodoxă, cuvântări bisericeşti, cărţi de învăţătură pentru preoţi, lucrări de filosofie etc.", notează, în ziarul Lumina, prof. Mihail Săsăujan, de la Universitatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

Iată şi câteva titluri: Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699), Învăţături creştineşti (1700), Floarea darurilor (1701), Noul Testament (1703), Tomul bucuriei (1705), Pilde filosofeşti (1713) şi Sfătuiri creştine-politice către domnitorul Ştefan Cantacuzino (1714-1716).

Pe lângă faptul că a tipărit carte, Sfântul Antim a fost şi un profesor bun, formându-şi ucenici în acest meşteşug atât de preţuit în epocă. A strâns în jurul centrelor pe care le formase gravori, traducători şi corectori, amplificând astfel semnificativ comunitatea de intelectuali a vremii.

Textul slujbelor, tradus integral în limba noastră

Paşi importanţi pentru ca românii să se poată bucura de slujbe bisericeşti în limba română şi, deci, să le poată înţelege mai uşor şi mai bine se făcuseră deja, de dinainte să fie numit mitropolit Antim Ivireanul. Totuşi, abia în timpul lui Antim Ivireanul, se traduc, efectiv, în limba română, textele liturgice. Or, acesta a fost un pas major spre înţelegerea, de către omul de rând al vremii, a slujbei la care participă, în biserică. Mult mai multe despre ce a însemnat munca Sfântului Antim Ivireanul puteţi afla la biblioteca "V.A.Urechia", care are suficient material tematic încât, în primăvara anului trecut, a organizat şi o expoziţie intitulată "Opera tipografică a Sfântului Antim Ivireanul". De asemenea, cărţi tipărite de mitropolit găsiţi şi la Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos.

Iată cum vorbea Sfântul, acum 300 de ani

Calitatea limbii române folosite de Sfântul Antim în urmă cu 300 de ani era atât de bună, încât discursul său şi-a păstrat aceeaşi claritate până astăzi. Iată un fragment dintr-o predică de-a sa: “Lumea aceasta iaste ca o mare ce să turbură, întru care niciodată n-au oamenii odihnă, nici linişte. Corăbiile între valuri sunt împărăţiile, crăiile, domniile şi oraşele, mulţimea norodului, poliţiile, supuşii, bogaţii şi săracii, cei mari şi cei mici, sunt cei ce călătoresc şi să află în nevoe. Vânturile cele mari ce umflă marea sunt nevoile cele ce ne supără totdeauna. Valurile ce luptă corabiia sunt nenorocirile carele să întâmplă în toate zilele. Norii ce negresc văzduhul, fulgerile ce orbesc ochii, tunetile ce înfricoşază toată inima vitează sunt întâmplările cele de multe feliuri, neaşteptatele pagube, înfricoşările vrăjmaşilor, supărările, necazurile ce ne vin de la cei din afară, jafurile, robiile, dările cele grele şi nesuferite, carele le lasă Dumnezeu şi ne încungiură, pentru ca să cunoască credinţa noastră şi să ne vază răbdarea. Acuma dară, pentru ca să mântuiască norodul de acestia şi să lepede deasupra lor nevoia cea grea, oare care iaste, mijlocirea mântuirii? Acea mijlocire ne-o învaţă cu pilda lor norodul cel israiltenesc, când să supăra de oştile lui Hananeu, împăratul Aradului, în pustiu; ne-o învaţă Esdra, când să întorcea cu norodul lui Israil în Ierusalim, mântuit din robiia Vavilonului; ne-o învaţă ninevitenii, când au scăpat de periciunea, care de spre partea lui Dumnezeu le-au fost spus prorocul Iona. Toţi aceştea, pentru căci s-au rugat cu un glas şi cu un gând şi au cerşut de la Dumnezeu ajutoriu, s-au mântuit."

S-au temut de el şi l-au ucis

Ajuns pe tron în 1716, Nicolae Mavrocordat - de asemenea om învăţat - îl acuză pe Mitropolitul Antim că s-a aliat de austriecii şi complotează împotriva Imperiului Otoman. Îl arestează şi îl întemniţează. La solicitarea lui Mavrocordat, patriarhul ecumenic şi  sinodul său îl caterisesc şi îl trimit în exil pe Muntele Sinai. E ridicat şi dus spre exil noaptea, de teamă să nu se răscoale poporul, dacă ar fi văzut. Nu ajunge însă la Sinai, din cauză că soldaţii turci care îl escortau îl ucid şi îi aruncă trupul într-un râu, pe lângă Adrianopol.

În 1966, caterisirea sa a fost ridicată, tot de către patriarhul ecumenic.

Citit 1991 ori Ultima modificare Joi, 14 Ianuarie 2016 01:10

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.