Cum se jucau copiii când NU aveau tehnologia la îndemână

Cum se jucau copiii când NU aveau tehnologia la îndemână
Evaluaţi acest articol
(10 voturi)

În urmă cu doar câţiva ani, când tehnologia nu pătrunsese prea mult în viaţa noastră, copilăria avea alt farmec. Astăzi, jocurile pentru copii, precum „Ţară, ţară vrem ostaşi”, „V-aţi ascunselea” sau „Raţele cu vânători” au trecut în spatele ecranelor. Totuşi, indiferent de perioadă, copilăria la sat sau la oraş nu ar trebuie să fie petrecută doar în casă. Astfel, vom reaminti câteva dintre jocurile care au ţinut nenumărate generaţii afară, până la apusul soarelui.

Ţară, ţară, vrem ostaşi!

În parcuri, în curtea şcolii, pe terenul de sport sau lângă bloc, două tabere de copii strigau cât îi ţineau plămânii, ţinându-se strâns de mâini, în două rânduri paralele: „Ţară, ţară, vrem ostaşi!”. Fiecare din grupuri alegea un concurent din linia adversă, care trebuia să fie atât de puternic încât, în fugă, să desprindă mâinile verigilor slabe din rândul lor. Dacă reuşea să treacă „hotarele” ţării vecine, lua un adversar în echipa sa, dacă nu, era „câştigat” de echipa adversă.

Jocul de-a v-aţi ascunselea

În copilăria părinţilor şi a multora dintre noi, şiretlicul celui care reuşea să se ascundă atât de bine încât să nu fie găsit îl făcea, de multe ori, pe copilul ales să stea cu faţa la perete şi să numere până când se ascundeau ceilalţi parteneri de joacă, să ofteze amar. Trebuia să se „pună la perete” şi să încerce, din nou, să îşi caute prietenii. Apoi, când îi găsea, trebuia să ajungă înaintea lor la locul în care a numărat. Dacă izbutea, însă, să îi găsească pe toţi, primul găsit îi lua locul la perete.

Cine nu a jucat Elasticul?

Pentru elastic, era nevoie de trei persoane. Doi dintre copii erau stâlpi, iar al treilea trebuia să execute, în zece moduri diferite, sărituri fără greşeală. Din interior în exterior, cu elasticul depărtat, apoi apropiat, aproape oricine ştia regulile jocului. Când ghinionul făcea ca jocul să se desfăşoare numai în două persoane, copiii găseau soluţii. Copilul-stâlp care lipsea putea fi înlocuit de un scaun. Ca şi jocurile de pe calculatoare, Elasticul avea niveluri diferite. Începăturii jucau Elastic la nivelul gleznelor, ca apoi, când deprindeau activitatea, să treacă la nivelul următor, cu aceleaşi sărituri executate în timp ce elasticul le ajungea la nivelul genunchilor, al şoldurilor şi chiar al taliei.

Citit 8135 ori Ultima modificare Vineri, 03 Iunie 2016 20:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.