Doar două zile de POST, în acest an, înainte de Sfinţii Petru şi Pavel

Doar două zile de POST, în acest an, înainte de Sfinţii Petru şi Pavel
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

În acest an, vom avea un post scurt, de doar două zile, înaintea sărbătorii Sfiniţilor Petru şi Pavel, de pe 29 iunie. Acest post de pregătire a sărbătorii nu are durată fixă, ci depinde de data la care se sărbătoreşte, an de an, Paştele. Or, potrivit regulilor ortodoxe, Paştele poate fi prăznuit în intervalul 4 aprilie - 29 iunie. La rândul său, postul poate lipsi, poate fi scurt sau ceva mai îndelungat. Anul acesta, spre exemplu, postul va dura două zile: 27 şi 28 iunie. S-a mai întâmplat aşa, spre exemplu, în anul 1983, când Paştele a căzut târziu, pe data de 8 mai. Dar au fost şi ani, ca 1945 sau 1956, când Învierea a fost prăznuită pe 6 mai, iar postul Sfinţilor Petru şi Pavel s-a desfiinţat. Sau ani ca 2015, în care postul a durat nu mai puţin de trei săptămâni.

Cine au fost sfinţii

Petru a fost unul dintre cei 12 discipoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. Numele pe care i-l dăduseră părinţii săi fusese Simon. A crescut în Betsaida Galileii, sat de pescari. Abia după ce renunţă la meseria de pescar şi alege să îl urmeze pe Iisus Hristos, Mântuitorul îl va numi “Chifa”, adică “piatră”, în ebraică. Textele Vieţilor Sfinţilor îl amintesc pe Petru ca fiind „simplu la obicei şi neînvăţat, însă temător de Dumnezeu; căci păzea poruncile Lui fără de prihană în toate lucrurile sale”. Frate mai mic al lui Petru era Andrei, care va deveni mai târziu Sfântul Andrei, actualmente protectorul oraşului nostru. Andrei, deja ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, este cel care îl recunoaşte pe Hristos şi îşi cheamă şi fratele să-L vadă. Petru devine unul dintre cei mai de seamă apostoli. Minunile descrise în Sfânta Scriptură şi în Faptele Apostolilor care îi sunt atribuite sunt multe, de diverse naturi, de la convertirea a trei mii de oameni într-un sigur ceas, până la învierea morţilor.

Pe Pavel l-a chemat, în copilărie, Saul. Se născuse în Tarsul Ceciliei, într-o familie cinstită. Era rudă cu cel care avea să devină Sfântul Ştefan. Cu Varnava, care de asemenea va deveni apostol al lui Hristos, a fost coleg de învăţătură la Ierusalim. Fiind un învăţat evreu, la început, Saul îi prigonea pe adepţii lui Hristos, la Ierusalim. Potrivit Vieţilor Sfinţilor, nici moartea Arhidiaconului Ştefan, care îi era rudă, nu-i schimbă părerile anti-creştine. Pe drum spre Damasc, unde avea de gând să prigonească alţi credincioşi, i-a strălucit o lumină din cer şi, căzînd la pămînt, a auzit un glas zicîndu-i: "Saule, Saule, pentru ce mă prigoneşti?". Iar el, înspăimântându-se, a zis: "Cine eşti, Doamne?". Iar Domnul a zis: "Eu sînt Iisus, pe Care tu îl prigoneşti. Cu greu îţi este ţie a lovi cu piciorul împotriva boldului". Iar el, înspăimântat, a răspuns: "Doamne, ce îmi porunceşti să fac?". Iar Domnul i-a zis: “Scoală-te şi intră în cetate şi ţi se va spune ce se cade să faci”. Saul orbeşte şi abia în Damasc, unde îl duseseră oamenii săi, va reîncepe să vadă după ce, la porunca lui Dumnezeu, Apostolul Anania îl va vindeca. Saul vine de partea lui Hristos şi îşi atrage astfel ura arhiereilor pe care îi slujise până atunci. Astfel începea viaţa sa de predicator.

Citit 1660 ori Ultima modificare Joi, 16 Iunie 2016 15:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.