Creştinii ortodocşi sunt chemaţi, sâmbătă, la biserici, pentru a-şi pomeni morţii, cu ocazia sărbătorii numite în popor “moşii de toamnă”. De ce “moşii” şi de ce “de toamnă”? Primul cuvânt, “moşi”, îi desemnează, de fapt, pe strămoşii celor care fac pomenirea. Pe aceştia, Biserica Ortodoxă Română nu îi numeşte “morţi”, ci “adormiţi”, considerând că va veni pentru ei şi o zi a Învierii. Numele prilejului, “de toamnă”, este dat pentru a indica momentul pomenirii, în condiţiile în care, potrivit tradiţiilor româneşti, pe parcursul anului există mai multe zile de “moşi”.
De ce mereu sâmbăta
Cum de cad “moşii” de fiecare dată sâmbăta? Teologii au explicaţia. Sâmbăta este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a stat “în mormânt cu trupul, în Iad cu sufletul, în Rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul“. De asemenea, merită amintit faptul duminica este considerată zi de rememorare a Învierii Domnului, aşa că există o logică în a-i pomeni pe cei “adormiţi” în ajunul unei zile dedicate Învierii. De aceea s-a hotărât ca sâmbăta să fie ziua “moşilor”.
Anotimpul şi ziua de mare pomenire
Fiecare anotimp are o zi dedicată "moşilor". Spre exemplu, "Moşii de iarnă" - următoarea mare zi de pomenire generală a morţilor, după cea de poimâine - se va marca în sâmbăta dinaintea Înfricoşatei Judecăţi, zi care deschide săptămâna de dinaintea Postului Mare. Urmează "Moşii de primăvară", în ziua Sfinţilor Patruzeci de Mucenici, adică pe 9 martie. Apoi, vor veni "Moşii de vară", în sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt, care la rândul ei se sărbătoreşte la 50 de zile de la Învierea Domnului.
Celebrul folclorist Simion Florea Marian amintea în lucrarea sa "Trilogia Vieţii" că, în tradiţia românească, se cunosc 20 de zile de "moşi" pe an.
Ce se întâmplă de "moşi"
Pe lângă colivă, colaci şi vin, sunt mulţi creştini care vor să dea de pomană mâncare, caldă sau rece, de “moşi”. Cu oale aburinde sau cu pachete cu hrană rece, creştinii ortodocşi vin de dimineaţă la biserici şi participă la slujba Parastasului, care urmează oficierii Sfintei Liturghii, şi în timpul căreia bucatele se sfinţesc. În timpul slujbei, preotul citeşte pomelnicele aduse de enoriaşi. După slujbă, rudele şi apropiaţii „moşilor” încep să împartă din cele aduse spre sfinţire. Există şi tradiţia de a merge la mormintele celor adormiţi cu lumânări şi flori şi de a tămâia mormintele.
