Vasile cel Mare este unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi din calendarul creştin ortodox, fiind considerat un model de dedicaţie faţă de studiu şi faţă de Dumnezeu. S-a născut în Capadocia, în anul 330, într-o familie de oameni care aveau să ajungă sfinţi. Bunica paternă, Macrina cea Bătrână, e trecută în calendar. La fel, părinţii săi, Vasilie şi Emilia, iar dintre cei nouă fraţi ai lui Vasile, cinci au fost canonizaţi.
Despre Sfântul Vasile cel Mare, sursele livreşti spun că ar fi fost un învăţat. A studiat prima dată cu tatăl său, care era profesor de retorică în Neocezareea din Pont. Apoi merge, ca student, la Constantinopol şi la Atena. Printre greci, Vasile îl va întâlni şi Grigorie de Nazians, alături de care va studia şi cu care va lega o prietenie de o viaţă.
Încă de când era învăţăcel, se dovedise înzestrat pentru studiu, ceea ce i-a determinat pe alţii să scrie despre el că era “mai mare în învăţătură decât în vârstă” şi că „s-a arătat a fi retor între retori, chiar mai înainte de a se sui pe scaunele sofiştilor, filosof între filosofi, mai înainte de a învăţa dogmele şi rânduielile ce se află în filosofie”.
Se va întoarce în Pont şi va deveni, la rândul său, profesor. Spre 30 de ani, se va călugări şi, pentru că nu îşi găsea rostul prin mănăstirile din apropiere, va ajunge să călătorească mii de kilometri prin Orientul Apropiat.
În Cezareea, lumea îl cere episcop, după moartea ierarhului în funcţie, la acea vreme, dar Vasile cel Mare fuge de această funcţie şi se refugiază în pustiu. De acolo luptă - chemându-l în ajutor şi pe Grigorie de Nazians - împotriva marilor erezii ale vremii, cum ar fi cea a lui Arie sau cea a lui Macedonie. După moartea episcopului Eusebiu, Vasile cel Mare ajunge episcop.
Sfântul Vasile cel Mare e considerat de teologi unul dintre Marii Părinţi ai Bisericii. Îi sunt atribuite şi minuni. Spre exemplu, în Vieţile Sfinţilor scrie că “a rămas fericitul Vasile singur cu cel bolnav şi (…) a petrecut în rugăciune toată noaptea, iar dimineaţa l-a scos cu totul sănătos”.
A scris lucrări împotriva ereziilor, dar şi o serie de exegeze ale Psalmilor şi 24 de predici. Printre scrierile pe care teologii le consideră de mare valoare mai sunt Liturghia Sfântului Vasile cel Mare şi Molitfele Sale.
