* În toiul vacanţei, elevii dau tot pe la şcoală * În lipsă de altceva, curtea instituţiei de învăţământ devine „uliţa copilăriei” * Regele Asfalt şi Regina ISPA * Parcurile din cartiere sunt neîncăpătoare, în cazul în care ele există * Leagănele din fier au dispărut, dar nu au mai fost înlocuite cu altele * Iubitorii sportului trebuie să improvizeze *
Înghesuiţi zi de zi în apartamente, copiii evadează, cât e vacanţa de mare, în parcuri bine întreţinute, în locuri de joacă amenajate ca în poveşti sau în sălile de sport dotate ca la carte. În realitate, situaţia e de-a-ndoaselea, cum ne-am dat seama după un scurt raid prin Galaţi.
Vara asta, copiii oraşului se joacă de-a Regele Asfalt şi de-a Regina ISPA, atent supravegheaţi de părinţi. Personajele negative le răsuflă în ceafă şi în vacanţa asta: noxele din trafic şi poluarea de la Combinat.
Deşi în vacanţă ar trebui să uite de şcoală, copiii trag tot spre instituţiile de învăţământ, în curtea cărora găsesc măcar un loc ferit de goana maşinilor.
Cu un picior în groapă
În Micro 19, o şleahtă de pici de gimnaziu îşi imită idolii din fotbal chiar în mijlocul străzii. Jocul pare să aibă adversari cu mult peste măsura lor: autoturismele parcate de o parte şi de alta a Străzii Textiliştilor, şoferii care s-au găsit taman atunci să circule pe străduţa şi-aşa îngustă, locatarii nemulţumiţi de zgomot, dar mai ales gropile. Ei bine, găurile din asfalt mai pot fi ignorate, dar ce te faci cu cele trei-patru adâncituri din preajma blocurilor, proaspăt lăsate de celebrul ISPA?
„De dimineaţă am scăpat mingea în gropi de vreo zece ori”, ne spune unul dintre jucătorii înfocaţi. „Nu ne mai lasă la Şcoala 29, ne spun că facem mizerie şi gălăgie. Dar nu e aşa. La Şcoala 17 nici atât, ne iau mingea, iar la Grădiniţa Codruţa e închis”, aflăm de la un altul, Cristi Popa, liderul, nu numai de vârstă, al grupului.
Cu rolele în clasa I
Pe terenul de sport al Şcolii 29 „Sf. Ana” nu se dispută, e drept, niciun meci. În schimb, câţiva prieteni de-o vârstă încearcă pase direct sub razele soarelui, iar singura domnişoară din grup are de furcă serios cu rolele pe terenul zgrunţuros.
Deşi abia din toamnă va intra în clasa I, Nicoleta Ţarălungă se simte ca la ea acasă în curtea împrejmuită, vecină cu blocul unde locuieşte. Bunicii la care se laudă că se duce vara stau tot în oraş, adică tot între betoane, maşini şi fum de Combinat.
Eternele şi fascinantele garaje
Iar părinţii din zonă au câteva opţiuni, ca de exemplu să îşi scoată copiii la plimbare, până la piaţa „Dunărea” şi înapoi acasă, traversând un peisaj tiranizat de garajele în nuanţe de gri.
„Ne-am mutat în Micro 19 de un an şi nu am găsit niciun parc. Grădiniţele, în curtea cărora mai e un petic de verde, sunt închise. Dar nici ele nu au leagăne pentru copii”, ne-a spus domnul Tacea, care tocmai se întorcea, cu soţia şi cei doi prichindei, din piaţă.
La umbra şcolilor în… paragină
În altă parte a oraşului, Ţiglina III, Vlăduţ nu se mai dă plecat din curtea Şcolii 10. La ora prânzului, o fantă de umbră pică totuşi pe duna de nisip abandonată de muncitori lângă un zid al şcolii. Lucrătorii îşi văd de-ale lor pe terenul de sport, iar băiatul şi jucărele lui se scaldă în pulberea gălbuie.
Neputincioasă, bunica dă din umeri: unde să îl ducă, să fie mai aproape de casă? Minusculul şi singurul loc de joacă e de obicei plin de copii, dacă nu cumva din pricina soarelui leagănele sunt supraîncălzite. Aşa că face abstracţie de inscripţiile obscene de pe zidul şcolii, de puştii (alţi nefericiţi ai betoanelor) care fumează chirciţi la intrarea elevilor în şcoală şi de uneltele muncitorilor.
Alternative zero
O alternativă pentru Regele Asfalt? Practicarea unui sport se pretează şi la asfalt. Iubitori de baschet, câţiva elevi care învaţă la Colegiul Industrial „Moţoc” vin aproape zilnic în curtea Colegiului „Mihail Kogălniceanu” ca să joace un meci pe cinste. Vorba vine, pe cinste, căci coşurile nu sunt chiar ce şi-ar dori Michael Jordan.
La cine să găseşti soluţii? Palatul Copiilor şi Elevilor, deşi e în întregime al lor, funcţionează, în ciuda denumirii, tot în perioada şcolii. Psihologii şcolari au sfaturi pentru o dezvoltare armonioasă a copilului? Da, ei au program în vacanţă, dar la ce bun o terapie între patru pereţi pentru un „bolnav” căruia îi lipseşte spaţiul vital: chiar locul de joacă în sine, nu cel creat pe ecranul calculatorului.
Sau la ce bun soluţii dacă nu ai cum să le pui în practică? Iar autorităţilor din România puţin le pasă de cei mai mici cetăţeni europeni, atâta vreme cât nu au prins glas să-şi spună ofurile şi nici drept de vot nu au (încă!).
Părinţii din Galaţi ne-au adresat o întrebare la care alţii trebuie să dea socoteală: dacă tot s-au scos leagănele din fier, pe motivul că sunt interzise în UE, atunci de ce nu s-au înlocuit cu altele adecvate? Acolo unde erau: în spatele blocurilor, în zonele altă dată verzi etc.
