Nevoia de risc face parte din natura umană, iar anumite forme ale jocurilor noroc, cum ar fi pariurile sportive, sunt metode de relaxare cunoscute şi apreciate încă din antichitate. Din păcate, afirmă mai mulţi specialişti în psihologie, de-a lungul timpului, lucrurile s-au schimbat destul de puţin: până la 3 la sută dintre persoanele care intră în contact cu jocurile de noroc să nu-şi mai poată controla impulsurile şi să sufere de ludomanie - dependenţa faţă de aceste activităţi.
Deşi un profil universal valabil este greu de întocmit, specialiştii afirmă că pariorul sportiv pasionat spre exemplu, este în genere bărbat, are între 20 şi 40 de ani şi se pricepe de minune la mai multe sporturi. În căutare de senzaţii tari, dar având ca principal motiv de joc dorinţa să câştige, el se lasă pradă unei stări de excitare nervoasă şi chiar de euforie atunci când joacă.
Psihologii spun că nu foarte mulţi pariori sportivi ajung să sufere de dependenţă faţă de joc, pentru că, deşi ei câştigă relativ uşor, sumele încasate în mod comun sunt mai mici decât în cazul altor jocuri de noroc şi nu le stimuleză atât de tare dorinţa de a acumula.
Totuşi, indiferent de jocul ales - jocuri de cărţi, ruletă, aparate mecanice, pariuri sportive etc. - pasionatul sau cei apropiaţi lui ar trebui să-şi facă griji atunci când acesta începe să îşi dedice foarte mult timp activităţilor de profil, să caute în permanenţă bani ca să joace, să-şi planifice şi apoi să-şi verifice iar şi iar tehnica de joc, ajungându-se până la faza în care jocurile îi acaparează individului toată atenţia.
Probleme de acest fel pot apărea, din păcate, la adolescenţii sau adulţii tineri cu o foarte bună situaţie materială, care au neîmpliniri în viaţa socială şi care îşi permit, cel puţin în prima instanţă, să cheltuie mulţi bani fără a fi nevoie să justifice acest lucru faţă de cineva.
În prima etapă, persoana care tinde să devină dependentă joacă, la fel ca toate celelalte, doar ocazional. Deşi există jucători care rămân în acest stadiu, alţii încep să cheltuie sume foarte mari, poate chiar mai mari decât îşi pot permite.
Etapa dependenţei absolute este cea în care jucătorul este euforic atunci când joacă şi panicard, nervos şi chiar agresiv în restul timpului. Mulţi dintre cei ajunşi în această situaţie îşi pierd familia, cariera şi o mare parte din bunuri, ajungând chiar la sinucidere, în momentele de panică intensă sau regret vecin cu disperarea.
Familia şi prietenii sunt cei care, în situaţiile dificile, trebuie să ceară ajutorul psihologului şi medicului psihiatru, pentru a-l ajuta pe cel căzut pradă dependenţei să îşi revină.
Foto: internet
