Doamna Ioana Mihai mă vede că merg ÅŸui pe hol ÅŸi mă întreabă ce am păţit. Mai în glumă, mai în serios, îi răspund că mă doare piciorul cu care scriu. Mai în glumă, mai în serios, femeia îmi recomandă scurt ÅŸi mobilizator: mai scrie (ÅŸi tu) de mână!...Åži am ascultat-o. Åži am scris. Åži iată ce a ieÅŸit!..."Mama mea nu era foarte frumoasă. Ce frumoasă nu era mama! Era aÅŸa: semăna cu mama ta, cu mama lui. Ducea vaca (de lanÅ£) la păscut. Ducea sapa (de coadÄ ...

  ÃŽntrucât am fost ocupat cu dereticatul prin iatacul doamnei care l-a iubit foarte mult pe domnul care a iubit-o foarte mult pe doamna Ti, n-am mai citit din scrisorile lor manuscrise în albumul fără coperte, găsit pe un raft prăfuit al bibliotecii comunale scoase de sub legitimă apărare ÅŸi umilită în văzul lumii devastate de lene ÅŸi lăcomie. Prin urmare, iau albumul ÅŸi plec în râpa cea mare (unde, atunci, am descoperit două pupeze făcând evaziune sentimentală ÅŸi o ...

Acest sat este alcătuit dintr-un singur drum şi trei fântâni rotunde. (fântânile pătrate sunt mai rare; cele înclinate sunt şi mai rare; nu mai zic de cele cu gura în jos). Drumul are patru sensuri: în sus, în jos, la deal şi la vale; şi patru coturi: la stânga, la dreapta, la stânga, la stânga (dacă vii din sus); şi: la dreapta, la dreapta, la stânga, la dreapta (dacă vii din jos). Drumul este foarte mic, aproape uşor, scurt şi cuprinzător, vechi şi la locul lui. Aşad ...

  Merg să culeg porumbele. Că-s tare bune de foame ÅŸi de leac poamele astea de porumbar spinos ÅŸi spontan ÅŸi locuitor prin garduri naturale, prin liziere, aiurea ÅŸi peste tot! Mă duc să culeg multe porumbele, că suntem mulÅ£i la masă, vine iarna...ÅŸi mai mare dragul să mă sui în pod ÅŸi să aduc pentru masa de prânz, că aia de dimineaţă ÅŸi aia de seară au fugit de acasă!... Mă duc să culeg porumbele de lângă cimitir. Peste drum de locul unde hodinesc robii ÅŸi roa ...

  Unchiul Petrea (fratele lui tata) vine la noi (din când în când) ÅŸi ne aduce bucurii. Aduce peÅŸte pentru toÅ£i. Nu mult, dar destul. Åži (în special, nouă, copiilor) ne aduce bomboane dropsuri ÅŸi halva. Dropsurile ÅŸi halvaua ni se par o minune. ÃŽn ochii noÅŸtri sticlitori de bucurie până la extaz, chiar sunt o minune aceste substantive comune, însă aÅŸa de rare încât Academia Română ar trebui să le declare substantive proprii ÅŸi să le scriem cu literă iniÅ£ială maj ...

  Sunt mică, mică, mică...dar nu prea mi-i frică de oricine, de orice, oricum, oricând! Da, sunt mărunÅ£ică! Dacă vrea, cineva poate să mă ia ÅŸi să mă pună în buzunarul de la piept (nu suport alt buzunar) ÅŸi să mă ducă la capătul lumii (nu la sfârÅŸitul lumii)!... Dar, deocamdată, pasc vacile pe marginea ÅŸoselei care duce la Cruceanu...ÅŸi capătul lumii (pe viu) rămâne doar un vis, doar o iluzie, doar o fantasmă în sufletul ÅŸi mintea unei fete cu picioarele goa ...

Odinioară (când mă încălţam cu opincile pe dos şi beam apă de unde cântă broasca) anumite mame îşi legau pruncii sugari de piciorul patului şi plecau la muncă, la horă, la cleveteală, la biserică, la băut...Imaginea unui copilaş priponit şi singur într-un chiler este terifiantă. Acest obicei barbar m-a răscolit pentru totdeauna. Nu poţi rezista, nu poţi să nu te cutremuri când vezi o fărmătură de om zvârcolindu-se pe o rază de-un metru (cât era de lung fitilul, s ...

  Acolo, sub trandafirul sălbatic, încărcat cu flori mai multe decât frunze, printre lacrimi ÅŸi gâze...acolo am cunoscut-o. Adică aici, trebuie să spun... Stau cu cartea deschisă la pagina despre Ea. Åži nu-mi vine să cred că este. O citesc ÅŸi o recitesc. O recit. O recit pe spate, pe burtă, pe genunchi, în genunchi, pe picioare, în picioare...Åži nu-mi vine să cred că este. După cum înÅ£eleg, Ea există ÅŸi teoretic, ÅŸi practic, ÅŸi noaptea, ÅŸi ziua, ÅŸi înainte de n ...

Ca şi cum nu m-ar vedea, ca şi cum nu ar fi auzit nimic (am strigat-o să vină la gardul de cătină, toată noaptea, în zadar), trece pe lângă mine, cu căldarea în mână, spre cişmeaua din vale, să ia apă, să-şi bălăcească tălpile şi gleznele în teică, să-şi clătească ochii şi să se uite la cerul de unde speră/aşteaptă să-i alunecadă (cum zice un romantic întârziat în prezent) în grădină măcar o pană din aripile Zburătorului acela atât de râvnit, dar a ...

Sunt pe mirişte. Pasc lăptăresele şi stau la umbra snopilor de grâu clădiţi într-o claie, ca la carte. Trebuie să vină căruţa s-o ia şi s-o ducă pe arie, unde batoza "umblă" de rupe pământul. Pe arie miroase a sudoare şi a pâine, a doamne-ajută şi a târâş. Târâşul e o frânghie foarte lungă (lungă până unde se odihnesc/mocnesc amintirile), frânghie care înconjoară mormanele de paie ieşite din burta batozei proletare; apoi, capetele funiei se unesc şi se leagă ...