Ion Zimbru
Aici, toate casele sunt la marginea satului
Vineri, 27 Aprilie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Plec să mă duc pe costişă, după ciuperci, dimineaţă. În câteva cuvinte, ies din sat. Fiindcă aici, în Zimbru, toate casele sunt la marginea satului. Trec pe lângă ograda lui moş Fluture. Zăvozii bătrânului se dau la mine şi-mi zâmbesc subtil printre şipcile gardului. Se dumiresc repede că nu-s bun de mâncat şi mă lasă în plata domnului, căci domnul este bogat şi se ţine de cuvânt (la început a fost Cuvântul, nu?)…Între marginea satului şi vârful dealu ...
Lucrare de bună voie şi de control la frumuseţe
Joi, 26 Aprilie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Parafrazându-l pe Åžtefan Augustin-DoinaÅŸ, pot începe astfel istoria unei autobiografii (CV, cum este alintată acum): "Un prinÅ£ din Cudalbi, îndrăgind frumuseÅ£ea,/ prin glonÅ£uri ÅŸi pară trecea triumfal/ să scoată din oameni urâtul, tristeÅ£ea…/ÅŸi toÅ£i tremuricii cădeau de pe cal…" Nu mai are rost să urmărim (în stil parodic, bineînÅ£eles) geneza, intriga, desfăşurarea, punctul culminant ÅŸi tragicul deznodământ al personajului principal din această splendidÄ ...
Câteva cuvinte pe deal şi o fată cu ghetele pe dos
Miercuri, 25 Aprilie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Deschid fereastra casei părinteşti, mă uit spre stânga, mă şterg la ochi şi citesc pe linia care uneşte cerul cu pământul, scrise cu litere de mână, parcă furate de pe tabla şcolii din Rădeşti sau din Bursucani, câteva cuvinte frumos articulate de învăţătorul Răşcanu, ori învăţătorul Hurduc, ori…: "Eu eram mică şi, aş spune, cu ghetele pe dos, dacă n-aş fi fost cu picioarele goale…"…Sigur, fraza este mai lungă, dar n-o mai pot vedea, fiindcă se pie ...
O comisie care şi-a uitat acasă cei şapte ani de acasă
Marți, 24 Aprilie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
O comisie din Galaţi trebuie să plece în ţările calde. Cu avionul trebuie să plece. Membrii comisiei (unii încă mai suflă) se pregătesc temeinic, se laudă pe la neamuri şi pe la prieteni, abia aşteaptă să se vadă în aer, înconjuraţi de stewardese mortale şi trataţi ca nişte belferi, pizmuiţi de cunoscuţii rămaşi pe pământ. Condusă de domnul IZ, bărbierită proaspăt şi pomădată şi parfumată şi cu nasul pe sus, gaşca se prezintă la aeroport, trepideaz ...
O lacrimă de ne/uitare şi o invitaţie la copilărie
Luni, 23 Aprilie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Iată câteva cuvinte din cutia poştală: "Nu-ţi mai consuma energia, strigând! Te rog să fii răbdător! Când am să-ţi spun "hai pe Negraia", de unde vei mai găsi putere, dacă o risipeşti (în van?!)…mai ţii minte când mergeam cu cercul şi-i ţineam echilibrul cu o sârmă îndoită?"...Aici, pe Negraia (deal şi vale; locuri şi drumuri colbuite şi minunate, păzite de păsări şi respect, coclauri de umblat cu visurile şi cu animalele copilăriei, meleaguri sfinţite ...
Scriitorul nehotărât şi statuia boxerului Ilie Târâlă
Vineri, 20 Aprilie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Ieri, printre ploaie şi după amiază, merg pe strada Oltului, spre strada Braşov, ca să dau în strada Frunzei (ce nume de străzi în Galaţi, nene!). Merg şi meditez într-o veselie, chiar dacă plouă bacovian şi limuzinele cu şoferi excentrici (nesimţiţi, adică) te stropesc de nici un detergent nu te mai poate limpezi. Numai cu foarfecul pot fi date afară din haine aceste pete…numai cu ghioaga mai pot fi civilizaţi traficanţii (participanţii la traficul auto, adică)! ...
Floare de salcâm cu dulceaţă de nuci şi cireşe amare
Joi, 19 Aprilie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Aşadar, doamnă Mi, dacă eşti convinsă că "linia dreaptă este un cerc odihnindu-se", că "singurătatea lui Unu seamănă cu mama la naşterea mea", că "suntem iarbă până când şi până unde osteneşte lumina"…te rog foarte frumos şi foarte mult să nu mai aştepţi poştaşul astăzi…şi să nu te superi, fiindcă am primit o scrisoare de la doamna Ti, şi trebuie neapărat să-i răspund, că mi-i ruşine să tac, mai ales că această "scumpă alcătuire din lut de oa ...
Bătaia de joc şi alienarea omului de către om
Marți, 17 Aprilie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Şi să vezi, domnişoară Mi, ce (n)-am fost în stare să păţesc la Moara Doamnei (locul în care soldaţii proaspeţi marinari erau frecaţi de-şi dădeau tatăl, fiul şi sfântul duh să se instruiască astfel încât să nu mai rămână nici un gram şi nici un milimetru de duşman pe teritoriul patriei voastre)!…
Până în acest loc al supliciului, până în acest spaţiu al calvarului mergem în pas de defilare prin gloduri şi tăuri savante, suntem puşi în "situaţii tactice ...
Nu-i vreme şi timp de umblat creanga prin pădure
Joi, 12 Aprilie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Atunci…nu-i vreme ÅŸi nu-i timp de căscat gura, de umblat creanga prin pădure, de mâncat seminÅ£e, de pus în gură cu părinÅ£ii, cu învăţătorii, fiindcă ne vedem pielea pe gard, luăm "pasul ÅŸi lovitura"…"Pasul ÅŸi lovitura" nu-i un joc, un titlu de carte sau de film. E zis ÅŸi făcut. Adică, dacă nu executăm poruncile mamei, luăm câte o lovitură cu varga la fiecare pas, aÅŸa, să ni se suie mintea la locul ei, să nu mai ÅŸadă în opinci sau la voia întâmplăriiâ ...
Un fluture şi o ratare despre care îţi spuneam mai sus
Miercuri, 11 Aprilie 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Doamnă Mi, ieri m-a rugat doamna Ti să-i scriu azi despre cum am ratat centrul existenţei atunci, pe dealul acela din vale, cât de dobitoc am putut să fiu exact când mai aveam doar o secundă şi doar un pas până la miez, când chiar vedeam conturul acelui fluture crepuscular şi chiar simţeam cum îmi face din aripi…cum îmi flutură din aripi, adică!…Adică, de aceea i se spune fluture, fiindcă flutură, da? Fluturele nu face, da? De fapt, ce să facă fluturele? Ori de ...
