Ion Zimbru
Până când se termină copilăria
Marți, 22 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Îmi fac morişcă din cărăbuş. Slavă Domnului, cărăbuşi sunt cu nemiluita! De greutatea lor, se rup crengile jugastrului, nu glumă! Că ăştia nu prea se odihnesc pe alţi copaci. Numai în situaţii de urgenţă (lipsă de spaţiu) poţi vedea cărăbuşi în salcâm. În rest, numai şi numai pe jugastru. N-am înţeles de ce, nu am găsit explicaţii...nici nu mai caut, mai ales că (acum) nu mai sunt nici jugaştri şi nici cărăbuşi... Doamne, ce mulţi! Umbresc soarele, ...
Cele mai scumpe zece cuvinte
Luni, 21 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Mâncasem fructe de umbra-iepurelui...(asta-i o plantă erbacee, cu foarte multe denumiri populare, printre care şi "mătură verde")...nu mâncasem multe, dar simţeam un fel de plutire, o ameţeală călduţă, un soi de sindrom vertiginos (de tip posttraumatic), o senzaţie de aiureală plăcută, de alunecare pe un deal cu flori de câmp...Săream într-un picior (când pe stângul, când pe dreptul), aşteptam că mă desprind de ţărână, afişam o veselie nemaipomenită pe ochi ...
Cele mai scumpe ÅŸapte cuvinte
Sâmbătă, 19 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sunt mititică. Şi de vârstă, şi de statură. Mititică şi cu picioarele goale. Şi cu părul ondulat. Nu ştiu cât de mică sunt, dar, dacă nu merg la şcoală, înseamnă cu nu-s mare. Nu-s mare, însă tare mi-i dragă mama. Şi vreau şi eu să-i fiu dragă, să mă alinte, să mă mângâie pe obraji şi pe frunte, să-mi atingă mâinile, să-mi spună cuvinte de leagăn şi de legănare, să-mi spună că o să cresc mare şi frumoasă, o să mă duc la şcoală şi o să învăţ ...
Lectură şi foame pe genunchiul piciorului de plai (IV)
Vineri, 18 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Stau la umbră de umbra-iepurelui şi citesc o carte fără coperte, un fel de fulguraţii/memorii ale unui mare Naiv, un fel de scrisori imperiale către o Doamnă catedrală. Citesc foarte atent, dar nu pot să nu văd un şirag de milioane de furnici cum vine din partea cealaltă şi vrea să treacă în cealaltă parte. Dar, ca să ajungă acolo/dincolo, trebuie să treacă peste trupul meu nesimţit în păpuşoi, deşi ar putea să mă ocolească. Şi (cred eu) i-ar fi mai uŠ...
Lectură şi foame pe genunchiul piciorului de plai (III)
Joi, 17 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
În timpul vacanţelor (şi al duminicilor) nu scăpăm de griji şi îndatoriri. Mama nu ne taie dreptul de a fi papă-lapte, dar nici nu ne dă liber, adică să facem ce vrem, să batem câmpii pe dealuri, să umblăm creanga prin pădure. Deviza e clară: cine papă lapte, merge cu vaca la păscut! Că asta nu-i vacă de lapte-praf, nu-i vacă gonflabilă, nu-i vacă digitală! Dacă nu mănâncă, nu face lapte! Dacă nu paşte corespunzător, face viţei proşti!... De regulă, o d ...
Lectură şi foame pe genunchiul piciorului de plai (II)
Miercuri, 16 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da! După atâta muncă (pe bune) luăm (cam una pe juma de zi) o pauză de tras sufletul (cum se zice aici, nu acolo), de reglat (reanimat) inspiraţia şi expiraţia, adică. Dacă tot ne hodinim, hai să şi mâncăm, nu? Stăm la umbra unui tufar spontan sau luat de noi (de pe râpă) şi înfipt în prăşitură, facem glume sărate, păpuşoii cresc şi bat din frunze întru slava cerului... hai să mâncăm, da?... Dacă avem borş în sufertaş şi mămăligă în şerv ...
Lectură şi foame pe genunchiul piciorului de plai (I)
Marți, 15 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Pe lista (nescrisă) de priorităţi, foamea ocupa (totdeauna) ultimul loc. Celelalte activităţi (foamea este o activitate, da?) se află pe primele locuri, iar prima dintre primele se numeşte muncă. Joaca nu-i trecută pe listă, dar o întreţinem şi o întrebuinţăm fraudulos, cu orice risc, cel mai mare dintre acestea fiind chelfăneala însoţită de muştruluială şi de promisiunea "îţi pun pielea pe gard!", promisiune mereu amânată, dar prezentă în aer, în apă, pe pământ, ...
Ţâncul pământului şi filarmonica de câmp
Luni, 14 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
În sfârşit, cred că am gândit corect: îţi dau eu! îţi dau, fiindcă tu nu ai! eu am foarte multe şi foarte lungi! să ai şi tu, nu numai eu! poţi să iei câte vrei! eu le am de atunci! cred că ştii de când! dacă nu ştii, pot să-ţi spun! stai cu minte...şi ascultă: o să fie ca o lovitură de tun!... (ziceai că pădurea aceea-i filarmonică de câmp, aşa de multe şi colorate păsări cântau! salcâmilor nici nu le trecea prin cap să se scuture! iar toate f ...
Leul şi purtătoarea de cuvânt
Sâmbătă, 12 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
În general, mi-i frică de animale, mai ales de lei şi de neamurile lor. Trebuie să-mi înving această frică, să mă apropii mai mult de regnul animal, fiindcă am multe de învăţat de la comportamentul acestor patrupede fioroase şi indiferente la prostia omenească. Prin urmare, îmi propun să iau o hotărâre colosală: mă duc la pădurea Gârboavele să mă uit (şi eu) prin gardul de sârmă, în parcul zoologic (mă rog, la ce a mai rămas din locuitorii acestui parc!).
...
O umbră de fluture şi un zmeu cu mustăţi
Vineri, 11 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Vreau să fac cel mai bun zmeu din sat. Zmeu bun înseamnă zmeu urât. Cum să fac zmeu frumos? Este împotriva firii, împotriva bunului gust, este anacronic. Este foarte greu să fac un zmeu urât. Fiindcă, în general, eu fac numai substantive frumoase, chiar dacă un deştept de la oraş mi-a zis că zmeul este verb tranzitiv. Ca să fie urât, nu-i bine să-l fac alb. Ce-i acela zmeu alb? Să se suie în văzduh şi să nu-l vadă nimeni?
Dacă nu-l vede domnul învăţător...ş ...
