* A fost poreclit în fel şi chip când a fost adus la Oţelul, i s-a cerut demisia mai ceva decât lui Boc şi Băsescu şi n-a fost susţinut decât de directorul general Marius Stan * După ce în toamnă i se cerea capul, Dorinel Munteanu a ajuns la finele victoriei cu FC Vaslui să fie adulat de fanii care au intrat în curtea stadionului după el! *
Când putea fi dat afară Munteanu?
· După remiza cu Ceahlăul (0-0) şi eşecurile la rând cu CFR (0-1), Steaua (0-1) şi Urziceni (1-4)
· la finalul partidei cu Gaz Metan (0-1), de pe teren propriu, când i s-a cerut demisia la scenă deschisă
· în urma rezultatului de egalitate cu FC Timişoara, de acasă: 3-3, după ce în minutul 81 era 3-1 pentru Oţelul
· după înfrângerea umilitoare de la Alba Iulia, 1-3 cu Unirea, o candidată serioasă la retrogradare
Ghinioanele lui Dorinel
Din afară nu se ştie că nici la Galaţi n-ai viaţă grea ca antrenor.
Există presiune şi în oraşul de lângă Combinat, iar dacă plătitorului de bilet de pe „Oţelul” nu i-ai picat cu tronc din prima, cum s-a întâmplat în 2006 cu Petre Grigoraş, sunt slabe şanse să te mai aplaude vreodată.
Dorinel Munteanu n-are charismă, a avut ghinionul să fie instalat pe banca grupării roş-alb-albastre după un adept al fotbalului „să dăm mai multe goluri decât adversarul” şi nici rezultatele nu-l dădeau afară din casă.
I s-a cerut în nenumărate rânduri demisia, chiar şi la un meci amical cu Delta Tulcea, a fost făcut în toate felurile de către suporteri: sluga lui Gigi - lucrase la Steaua, cu Becali, Dolărel ( i se crease imaginea falsă că ar fi un antrenor scump)…
Suport nebun din partea conducerii
La început am prezentat momentele-cheie în care Munteanu - dacă ar fi avut un patron gen Iancu, Paszkany, Porumboiu sau Becali - s-ar fi trezit cu bagajele la uşă.
Şansa lui s-a numit Marius Stan, care n-a vorbit despre funie şi săpun nici după etapa a 14-a, când echipa se scufunda vizibil!
„Avem încredere în Dorinel!”, spunea oficialul gălăţean şi toată lumea îl lua de nebun. Consecinţa?
Returul „oţelarilor” a fost remarcabil, nu numai prin prisma scorurilor, jocul în sine devenind atractiv.
Alaltăieri, în revanşa istorică obţinută în detrimentul lui FC Vaslui, Munteanu, fostul internaţional, a avut parte de aplauze la scenă deschisă.
I s-a scandat numele, iar galeria a venit peste el, în curtea stadionului!
Nu mai era „Dolărel”, ci Dorinel, cu câteva lacrimi în ochi. Îi câştigase pe cei care credeau despre el că nu face doi bani ca tehnician.
Performanţele Neamţului la Galaţi
· a organizat jocul echipei până în cel mai atent detaliu, niciun traseu „desenat” pe teren de roş-alb-albaştri nefiind întâmplător
· apărarea Oţelului este, cu 35 de goluri primite, a şasea din campionatul Ligii I
· formaţia dunăreană se numără printre cele care şi-au creat cele mai multe ocazii de gol în stagiunea curentă
· locul 7, ocupat înaintea ultimei etape, este mai mult decât şi-ar fi permis în acest an competiţional clubul local de prim eşalon
· a făcut din anonimi, gen Râpă, Neagu sau Antal, oameni de bază ai echipei
· sub comanda sa, accidentările – flagel de care Oţelul părea să nu mai scape! – au devenit istorie, într-un an de zile existând un singur caz de ruptură musculară (Antal)
Comentariu foto: Mâna lui Dorinel Munteanu s-a simţit în jocul Oţelului abia după pregătirea din iarnă
