Cotidianul francez „Le Monde” semnala în ediţia sa electronică de marţi un eveniment îngrijorător: şeful Mossad, Tamir Pardo, s-a întâlnit duminică, în secret ca de obicei, cu şefa Comisiei pentru servicii secrete a Senatului american, democrata Dianne Feinstein. Ştirea a „transpirat”, se zice, în timpul audierilor la Comisie! Televizate! A scăpat porumbelul din gură! Oare? De când sinceritatea primează regulii confidenţialităţii? Confidenţialitatea este invocată şi când nu este cazul, când parlamentarul vrea să scape de presă… Dar poate că americanii vor să se facă public iminenţa unui atac militar al Israelului împotriva Iranului tocmai pentru a da ocazia opoziţiei din Consiliul de Securitate ONU, Rusia, China etc. să intervină, blocând o nouă mare conflagraţie. Şi aşa, sub embargou, iranienii mor de foame, iar Occidentul aşteaptă în zadar ca „mămăliga” iraniană să explodeze…
Precedenta criză economică mondială, începută în 1929, nu s-a sfârşit de fapt cu belşugul, fiind continuată cu un război, tot mondial! Război care i-a decimat în tranşee pe foştii şomeri, a îmbogăţit statele câştigătoare şi pe vânzătorii de armament, a creat industrii şi a distrus statele învinse.
Acum, revoluţiile arabe ar fi trebuit să modernizeze o lume medievală, care stă cu fundul pe petrol, salvând astfel Occidentul de criză. După instalarea la Casa Albă, preşedintele american Obama a încercat să deschidă mai mult pieţele Orientului. Şi totuşi, criza nu pare să se termine, ba se şi prognozează un alt val de recesiune! UE riscă dezagregarea, căutând să ajute „rudele sărace”, precum Grecia. Cehia se alătură Marii Britanii, refuzând pactul comun de sacrificiu economic. În UE se vorbeşte de renunţarea la euro, ca soluţie salvatoare… Un război pe bune, nu un lanţ de revoluţii susţinute mai mult sau mai puţin din umbră, care să scape apoi din mâna celor care planifică libertatea pe planetă, poate fi altă „soluţie”, cinică. Este deci plauzibil ca un nou Irak să apară la orizont. Nu cu arme chimice de negăsit, ci cu o bombă atomică. Care, susţine Pentagonul, ar putea fi gata într-un an!
Deci, directorul Pardo, aflăm din publicaţia franceză, i-a informat pe americani (oficial, pentru că nu este de imaginat că CIA nu ştia deja; iar mass-media din Israel scria deja marţi despre aceste intenţii războinice împotriva unei ţări care vrea să vadă Israelul ras de pe faţa pământului, într-un nou Holocaust, negând în acelaşi timp Holocaustul…) că Tel Avivul ar putea bombarda instalaţiile nucleare iraniene. Deşi, citim tot în ziarul francez, Teheranul neagă în continuare că desfăşoară altceva decât un program civil, menit să aducă energie ieftină unei ţări în mizerie.
De ce ar fi ACUM de aşteptat începutul unei conflagraţii mai mult sau mai puţin mondiale, dată fiind opoziţia ţărilor arabe, Americii Latine, Chinei şi Rusiei? Pentru că deja, duminică, Parlamentul iranian a votat în regim de urgenţă sistarea exportului către UE. După ce UE însăşi a hotărât sistarea importurilor, ca măsură punitivă. Însă, începând din… iulie, când expiră contractele comerciale bilaterale. Despre cine va câştiga din această situaţie (cu siguranţă, nu noi…), vom vorbi mâine.
