* Fără turnichete, nocturnă şi parcare, arena din Ţiglina III este ruda săracă a Ligii I * O asemenea ruşine n-a mai păţit Galaţiul din 2004, atunci când aceeaşi echipă era trimisă pe la Ploieşti şi Constanţa pentru că nu avea numărul minim de scaune pe stadion *
Dotările Arenei „Oţelul”
- suprafaţă bună de joc are
- tabelă de marcaj modernă are
- tribune utilate cu scaune are
- camere video de supraveghere are
- instalaţie de nocturnă nu are
- sistem de turnichete la porţi nu are
- parcare nu are
- toalete corespunzătoare nu are
Condiţii de eşaloanele inferioare
Cupele europene n-au cum să vină la Galaţi sau, mai bine zis, oraşul de la Mila 80 a Dunării n-are dreptul de a visa la competiţii continentale pentru că un asemenea ţel seamănă izbitor cu îndrăzneala unui ţânc de şase ani de a merge direct la facultate, înainte de şcoala primară, gimnaziu şi liceu.
Când spun oraş, nu mă gândesc la microbistul care îşi cumpără bilet, abonament, care suferă la minus 10 şi la plus 40 de grade Celsius pentru echipa de suflet. Nu, pentru că iubitorului de minge nimeni nu-i poate răpi speranţele.
El poate să creadă că, într-o zi, formaţia pentru care intră în conflict şi cu cei apropiaţi va ajunge campioană naţională. Oţelul îşi desfăşoară activitatea pe un stadion demn de tot dispreţul şi este greu de crezut că situaţia se va schimba prea curând.
Cenuşăreasa Ligii I
Fanii „oţelari” care n-au avut acces la meciul cu Ceahlăul – gafa conducerii clubului şi a patronatului i-a trimis în exil! – au găsit aforismul care să reflecte fidel situaţia grupării locale de Liga I.
„Fără turnichete şi nocturnă / Avem stadion de comună!”, au scris, cu cap, suporterii pe o pânză afişată pe blocul Vega, la startul jocului de duminică. Promise de câţiva ani, atât de către directorul general Marius Stan, dar şi de persoane importante din conducerea ArcelorMittal, sistemul de bare de la porţi şi „farurile” care să aducă oamenii la meci seara, pe răcoare, nu pe caniculă, lipsesc cu desăvârşire.
Niciun stadion din Liga I nu mai prezintă atâtea nevoi, arena din Ţiglina III devenind ruda săracă a bazelor sportive din campionatul românesc, o Cenuşăreasă fără pic de glorie!
În 2004 se întâmpla o chestiune similară, echipa de atunci fiind nevoită să se plimbe prin alte oraşe pentru că nu avea numărul necesar de scaune pe „Dunărea” (arena proprie avea terenul în amenajare).
Doar să îngrăşăm caprele?
Singurul aspect care-i face cinste stadionului care, culmea!, reprezintă cea mai bună bază sportivă din Galaţi este terenul de joc, unul lăudat de oficialii federali la fiecare partidă de pe „Oţelul”.
O calificare în Europa League a formaţiei antrenate de Dorinel Munteanu – acesta-i obiectivul, iar drumul până în etapa a 34-a poate oferi multe surprize – nu i-ar permite însă acesteia să presteze pe acest gazon.
Sunt multe alte condiţii organizatorice de îndeplinit pentru ca o trupă străină să vină în vizită oficială la Galaţi. Aşadar, numai cu iarba de lângă Spitalul de Pediatrie nu se poate lăuda nimeni, poate doar nişte crescători de capre care ar ţine morţiş să rupă piaţa europeană în domeniu. Fotbalul are nevoie de altceva…
Comentariu foto: Gooooooool! Nu, n-a intrat mingea în poartă, ci au rămas oamenii la porţi
Foto: Prosport
