Sigur că da! Ce bizară/ilară întâmplare să te întâlneşti, după atâţia şi atâţia ani, la un miting de protest împotriva Nesimţirii! Oare câte şi ce fel de planete s-or fi aliniat şi s-or fi hârjonit şi s-or fi ciondănit şi s-or fi drăgostit...de s-a putut crea posibilitatea unei asemenea revederi? Ce frumos şi neaşteptat şi răscolitor: Cicoare şi Mânătarcă la Casa de Cultură a Sindicatelor! Ce ademenitor răsună: Casă de Cultură! Chiar se aude copleşitor aces ...

Se duce departe...hăt-hăt, după deal.../ să ducă la moară o traistă umplută cu boabe de grâu/...[să nu ni se pară că suntem săraci, că n-avem nici măcar/ o turtă pe plită, să credem şi noi c-am bătut la Înalt/ şi vrea să deschidă şi vrea să ne spună că suntem şi noi/ ai Lui întru veacuri, că suntem aleşii bătuţi de noroc/ pe-aceste meleaguri!]...   Şi stăm şi-aşteptăm şi gândim şi visăm/ cu ochii pe zare, o turtă venind înspre noi, rostogol,/ rotund ...

Cum de/scriam în ziarul de ieri, pe strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, într-o casă veche şi încă arătoasă, locuieşte tovarăşul Costică Cicoare, văduv şi cu toţi ai săi copii plecaţi în Patrii mai bune, conduse de Capi, nu de Dovleci săriţi de pe fix!...Pe strada Eminescu, la numărul 13 bis, într-o casă la fel de străveche şi  încă arătoasă, zidită exact în acelaşi timp cu poezia lui Barbu Nemţeanu despre Galaţi, locuieşte tovarăşa Marghioala Mânătarc� ...

plec! hai şi tu cu mine! eu nu mai stau aice nici o secundă! gata! mă duc, orice s-ar zice! m-am săturat de locul acesta plumburiu, de ceastă vălmăşeală! mă duc să nu mai ştiu! plecăm pe întuneric, în zori, încet, spre zare, să nu ne vadă lumea rea şi clevetitoare!... să vezi ce liniştire ne-aşteaptă, dacă vrei să mergem pân-acolo, printre salcâmi şi tei! ieri m-am uitat la tine şi-am dat în lăcrămare: abia mai stai, bătrâne, aici şi pe picioare!... mi-i milă ...

Am pus pe foc atâtea lemne de Vioară, fără să am vro Îndurare, vreun Regret... mereu-mereu l-aud pe nenea Stradivarius cum lăcrămează şi mă roagă, poate cred că am lăsat fără cântare tot Pământul, fără măcar un sacrosanct mi-re-la-sol... iar Viitorul va să umble printr-o Lume cu snobi... cu fiare... şi cu tot Trecutul gol! Aud şi-acum cum văpăierea de atuncea înfăşura-n cenuşă Tot, încet-încet: şi tril şi scâncet şi plânsoare-ntru nădejde, horă şi sârb ...

Pe strada Caragiale, la numărul 13 a/bis, într-o casă veche şi arătoasă... [zidită exact când Barbu Nemţeanu zicea „Galaţi, oraş cumplit de negustori,/ la tine stă poetul ca-n Sodoma!/ el seamănă cu trudă mândre flori,/ tu nu le poţi simţi însă aroma;/ copiii tăi ţin ochii-n jos mereu,/ ei nu cunosc nici cerul urbei tale!/ spre altă cale-i cheamă cântul meu,/ dar gândul lor le-arată altă cale!// Veniţii din Canan şi din Corint,/ Bizanţ şi Anatal, cu crezuri mult ...

Sigur că da! Maria - ultima şansă de Salvare! Maria de la Grădina Botanică! La urma urmei, Edenul e-un fel de Grădină Botanică, nu? Şi cum să nu aleg Maria aceasta? Mă spânzur de gâtul ei... şi gata! Cred că o să fie mulţumit şi epitropul, şi palmierul, şi toată lumea care dezavuează cruzimea sinucigaşă datorată unui rămăşag pierdut!... Sigur că da! Mâine, după Utrenia la care am să fiu prezent şi eu, pentru ultima oară, urmează Marea Intrare în Intermundiu! � ...

nimic în plus, nimic în minus... chiar nimic nu se ascunde în secunda următoare, e-un fel de gol fără măsură, fără timp, e-un fel de tot certificat prin contra/stare! e-o aşteptare-ntr-un zadar surd, orb şi mut, fără păcat, fără vro lege ne/curată, fără trecut, fără prezent şi viitor... în care nimeni nu soseşte niciodată! e ca şi cum s-ar întreba fără răspuns, ori s-ar răspunde fără nici o întrebare... definitiv murit exact când e născut nedefinit, care se n ...

Te rog să mă chemi la un ceainic/ umplut cu pălite amare, să vezi ce dulceaţă se face/ în ochi lăcrămaţi de mirare! Te rog să mă chemi la o carte/ umplută cu zmei şi cu zâne, să vezi făt-frumosul din lacrimi/ cum vine în vis... şi rămâne! Te rog să mă chemi la o vorbă/ de dus şi adus în aminte cum plânge (pe crucea iubirii)/ poetul golit de cuvinte! Te rog să mă chemi la o cană/ cu apă din sfânta fântână săpată (o viaţă întreagă)/ în ţărnă şi-n limba ...

Sigur, pentru intenţiile mele şi la sugestia din cântecul Mariei Tănase, Maria de la Grădina Botanică e cea mai bună soluţie! Am s-o caut chiar mâine dimineaţă şi am să trec la executare! Trebuie să reuşesc! În caz contrar, va să-mi fie ruşine toată Viaţa! Şi, să trăiesc în dezonoare, e mai rău decât spânzurătoarea, nu? Dar, până mâine dimineaţă, mai e o noapte la mijloc! Oare ce-am să fac? Cred că am să mă pregătesc minuţios, am să mă spovedesc, am să m ...