La douăsprezece fix, vine la poartă. La poartă, are o bancă. Are nouăzeci de ani. Se aşează cu grijă, să nu tulbure liniştea păsărilor din salcâm. Salcâmul cel de-o samă cu dumnealui. Salcâmul care străjuieşte casa-i c-o singură odaie, un singur pat, o singură icoană, o bibliotecă, o căldare cu apă, un lighean, o cană, un vis ş-un dumnezeu. Ş-o singură ogradă. Care-i şi grădină. Ş-o fântână. N-are ceas. Nu-i trebuie. Că n-are treabă cu timpul. N-are nici bar ...

Auzi cum trece sufletul prin vreme şi-alunecă spre geamurile tale?!... El e trimisul sfânt al rătăcirii şi-al veşnicei pândiri universale, al mersului cu gândul şi cu pasul prin gol, din hieroglifă-n hieroglifă, prin tot ne/cunoscutul fără milă şi împărţit al toţi, deopotrivă! E pasărea rotundă, în plutire, pulsând, măiastră, prin perfecţiune, prin jocul sapiens al întâmplării, prin pur şi simplul inimei-apune şi prin candoarea inimei-răsare, aşa, din pricin ...

„Pentru sănătatea dumneavoastră de fier forjat, consumaţi (ziua şi noaptea) trei virgulă paisprezece litri de lichid (apă?) şi mărşăluiţi (tot zilnic, pe lumină şi pe întuneric) tot atâţia kilometri (pătraţi?) prin oraş, prin păpuşoi, prin aer sau prin apă, pe unde aveţi ori nu aveţi treabă în Republica Voastră Nervoasă!”... Parcă aşa poruncesc ucenicii şi profesioniştii lui Asclepios, dacă vrem să nu ne ia Aia, Gaia, Cucuvaia... cum este alintată trimisa ...

Deseară... vin să-ţi spun că-i bună seara când sunt şi stau la tine... şi-ţi arăt cât de frumoasă-i zodia fecioarei departe şi ferită de prăpăd fiindcă-mi trece pacea şi iubirea prin fel... deseară mă înalţ şi vin (lunatec) să-ţi scot ochii la plimbare, încet şi-n veacul veacului... Amin! Ştii bine... [eu ţi-am zis (în tot de-a una) despre tristeţea ochilor închişi]... nu poţi să stai aşa, cu întuneric, pe/sub lumina floarei din caişi, fiindcă tu eşti c ...

Da, exact aşa! A murit cu cinci zile în urmă, joi, şi a fost îngropat lângă Dunăre, pe faleza superioară, la înălţime, printre greieri şi licurici! Fiindcă Înălţimea Sa era considerat un fel de Rege al cartierului Mazepa, un personaj delicat şi slăvit al zonei Ancora, al terenului de tenis sfinţit de parasimpaticul Mircea Basarab! Şi nu numai atât! Era prieten cu toţi cei care păşeau în locuinţa lui, în preajma apropiaţilor lui!... Ce ochi mari şi umezi! Ce blânde� ...

Pe toate cărţile ne/scrise şi pe toate cuvintele de onoare jur: am să duc toată partea asta în partea cealaltă... şi va să fie numai o parte, şi numai o lume, şi numai un bun şi încăpăţânat augur... nu va mai fi o inimă rece lângă o inimă caldă, nu vor mai fi antume şi postume, nici mere interzise şi nici şerpi ispititori, nu va mai fi plecare nici măcar o dată... numai sosire va fi de o mie şi una de ori! Pe toate cărţile ne/citite şi pe toate lacrimile de onoare ...

Da, toată poezia din lume şi de dincolo de lume se aude! Se aude toată poezia şi toată curăţenia din univers şi de dincolo de univers! Şi toate basmele se aud! Şi numai candoare! Nostalgia candorii, adică!... Aşa trece şi a doua noapte! Tonitza a fumat juma de hectar de mahorcă! Şi a şi aţipit rezemat de trupul şi de sufletul unui stejar secular! Şi eu, mi se pare, am închis ochii, puţin! Fiindcă, altfel, nu-mi explic de ce, uite, chiar acum... o văd pe Mama în loc de Mum ...

Da... mă latră un câine! Şi pe Tonitza-l scheaună! Pe Maica n-o latră! Ne spune că-l cunoaşte! Ne spune că se numeşte căţelul pământului! Şi-i de dinaintea lui Dumnezeu în această împărăţie! Şi în alte împărăţii! Da... căţelul pământului se aude! Tăcem! Îl ascultăm! Parcă latră anume! Parcă lătratu-i cu vorbe clare! Cu articulaţii limpezi! Mi se zburlesc pletele! Pentru că-n glasul câinelui disting o minune a liricii universale, a mentorului meu, poetul i ...

Te salut, prietene de pe bulevardul Libertăţii, unde am stat şi eu, pe unde am mers şi eu şi am învăţat că „niciodată” nu-i „nici o dată”, ci un fel de „continuu”, un fel de „mereu” privit dinspre partea cealaltă a sufletului tău, când partea aceasta se face partea cealaltă şi când toate sunt înalte, adânci, sacerdotale: şi la greu, dar şi la uşor, şi la bine, dar şi la rău, şi la câştig, şi la pagubă, şi la deal, şi la vale! Te salut, prietene di ...

De mult n-a mai venit la mine zeul... şi ştie unde, cât şi cum l-aştept să bată-n poartă şi să bată-n geamuri, să-mi suie resemnarea-n ochiul drept, şi-n ochiul stâng să-mi suie împăcarea cu gândul şi cu sufletul, cu tot ce-am lăcrămat naiv, până iubirea mi-a dat în dor, şi amăgirea-n rod!... O dată a venit... la începutul iluziei că sunt, că mi s-a dat secunda sacră a eternităţii, dreptul de-a-mi trece moartea pe curat, dreptul de-ai spune zeului în faţă: ...