Da. Cătunul rămâne în urmă. Parcă mai singur ca niciodată. Îi pare rău că plec. Se vede în ochii lui. În ochii lui de Zimbru. Că aşa-i zice pe cea mai frumoasă hartă din Sudul Moldovei de Nord. Cătunul Zimbru. Locul unde au trecut în Trecuturi şi-n Viitoruri cele mai delicate Prezenturi. Locul pe care s-au desfăşurat cele mai importante târnosiri şi pe care s-au dat cele mai clare dezlegări la Pace şi Iubire, la Gratitudine şi Respect. Şi locul pe care s-au desfăşura ...

Beau Spirit din Neant şi Sânge pur din Marile Aorte Siderale... şi nu mă satur, beau, şi tot mai cer, dau (Timpului şi Spaţiului) târcoale, s-audă şi să vadă Tatăl lor cum lacom sunt şi cum încet mă scoate (această Sete scumpă) din ne/Tot şi mă îngroapă-n cea Eternitate, ca pe-o sămânţă bună de Nimic... şi făr-de care (totuşi) nu se poate!   Şi uite-aşa mă prind în Univers... un fel de surdomută Steauă chioară, cu sânge vechi şi searbăd şi murdar când u ...

Uite...chiar în noaptea asta, chiar acum şi chiar în clipa asta, părinţii mei îmi vin în vis. Şi visez mult, nu glumă. Şi chiar îmi spun că au citit ziarul cu părerile mele despre ei şi despre ai unor dumneavoastră. Şi chiar încep să-mi facă unele precizări în legătură cu tristeţea şi ticăloşenia exemplară a zilelor şi nopţilor în care îndrăznesc să mai exist. Da, să exist, iar nu să trăiesc. Să supravieţuiesc, adică. Şi chiar îmi reproşează (părinteŠ...

Cum vă jucaţi cu Majestatea Lui?!... Vă mulţumesc, Juraţi ai Poeziei, şi vă aşez printre vrăjmaşii mei... fiindcă lumea voastră foarte vie-i! Vicleni, zvârliţi cu piatră în Poet, sârguincioşi, să cadă...nu! nu-l doare!... zvârliţi cu piatră smulsă din statui... dar eu nu vă acuz de lapidare! Vă scriu câte-un sonet devastator şi câte-un epitaf la fiecare!   Aşa-i Poetul: scrie ce-a-nvăţat de la statui...când vă strigau la poartă, cu suflet manuscris...şi se-nt ...

Şi uite-aşa vorovea şi încheia poetul cel anonim şi sărac: "Vine timpul şi răstimpul să-mi aducă întrebare:/ Viaţa este o greşeală? Moartea este o erată?.../ Mi-este cald de-atâta viscol (straşnic hoţ de respirare!).../ Trece iarna peste mine, cu şenile de zăpadă!"//...Nu? Da...şi peste părinţii mei şi ai unor dumneavoastră a venit şi a trecut acest fel frumos de iarnă! Şi ei, aceşti oameni/ţărani cu haine noi şi elegante tocmai de pe vremea când Iliadele şi Od ...

Se-ntorc plecaţii...uite-i, coboară, suie-ncoace, cu toate cele bune, şi rele, şi rapace, şi drepte, şi murdare, şi clare, şi haihui... şi cară (fiecare) o cruce: crucea lui...!   Şi-o cară (fiecare) cum a-nvăţat, cum poate: frumos, urât, cu grijă, pe faţă şi pe spate... şi-ajunge (fiecare) n-ogradă, ostenit, şi-şi vâră crucea-n brazdă, la prins şi la-ncolţit!   Se prinde, încolţeşte, dă-n frunză, dă în floare... şi-o lasă (fiecare) să crească-ncet şi ma ...

Da...de trei ori "da" pe adresa părinţilor mei şi ai unor dumneavoastră! Şi ei...din ce în ce mai puţini! Şi dumneavoastră...din ce în ce mai puţini! Şi ei, şi dumneavoastră, din ce în ce mai puţini, însă din ce în ce mai dragi şi mai importanţi! Pentru că, pe poezia mea de onoare, aţi rămas singurul şi ultimul "fără de care nu se poate"! O să vedeţi, cum am văzut şi eu, după ce nu veţi mai putea întreţine mirarea într-o lume umplută cu babilonie şi jaf, du ...

E gata să înceapă...de-o viaţă îmi tot zice: păcătuieşte, cântă şi mergi pe catalige, aleargă după vulturi şi după caii popii, nu sta în aşteptare...oricum, eu mă apropii... oricum, secunda ceea va fi cea mai frumoasă când voi veni stăpână, suavă şi mireasă, când voi ajunge-n poartă şi am să plâng sub tei... şi-ar fi frumos şi bine să fugi şi să nu vrei!   E gata să înceapă...chiar o aud cum spune: zgârie cerul, roagă-l să fulgere, să tune, să toarne ...

Uită-te la dreapta, la stânga, înainte, înapoi...uită-te încotro vrei...şi ai să vezi cel mult trei virgulă paisprezece ţărani autentici pe/la hectar. Ţăran autentic?! Da! Harnic, adică! Nu mai zic de starea hărniciei pe străzile şi printre blocurile Noului Galaţi. Nu mai zic, pentru că se vede. Şi, atunci, cum să nu se cutremure Dumnezeu de râs? În tot de-a lungul şi în tot de-a latul Istoriei, a plâns destul. Însă...(ca să fie toată lumea sătulă şi copiii cu b ...

La prima mea-ncercare, am dat de un cer care tăia necunoscutul în două părţi bizare: o parte...(cea înaltă, umplută cu frumos)... şi-o parte...(cea urâtă, de dincoace, de jos...!   Aşa...[ştergându-mi ochii, precum de-o năzărire, şi cercuindu-mi eu(l) naiv, rebel, subţire]... am zis în sine-mi, jalnic, umil, năuc, supus: ce parte minunată...dar stă degeaba-(n) sus!   Eu...ce să-i cer acestui cer(c) (s)pus în două care şi-(a)dus la (re)citire, la scris, la dezlegare... ...