Marţi după-amiază, în a patra zi a Festivalului Naţional de Comedie, foaierul Teatrului „Fani Tardini” - unde s-au aflat, din păcate, extrem de puţini gălăţeni -, a fost martorul unei întâlniri neobişnuite.
Generaţia de actori care a absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1973, o generaţie de aur, s-a reunit în acest an, la patru decenii de la admiterea la instituţia teatrală.
La Galaţi, unde i-a primit cu braţele deschise tot un coleg de promoţie – directorul Vlad Vasiliu, s-au aflat marţi după-amiaza Mihai Mălaimare, actual director al Teatrului „Masca”, Mihai Dinvale, director al Teatrului Mic, Olga Delia-Mateescu, actriţă, dramaturg şi regizor, Lavinia Jemna, director al Centrului Cultural din Koln, Germania, Puiu Pretorian, actor, Sandu Bălan, fost actor, şi Cristi Ioan.
Carte plus spectacol TV
Foştii colegi au povestit cum s-au regăsit în vară pentru a monta un spectacol TV, după piesa, premiată de Uniunea Scriitorilor din România, „Ferma de struţi”, a Olgăi Delia-Mateescu.
La Galaţi, actorii au adus o mostră din pelicula care va fi difuzată de TVR Cultural în cel mult două săptămâni, dar şi un album aniversar despre generaţia lor, proiect intitulat pur şi simplu NOI.
Cei şapte oaspeţi au făcut însă mai mult decât atât. Au împărtăşit pe viu din amintirile lor, fie că a fost vorba despre un examen celebru, fie despre istorioara hazlie din spatele „Fermei cu struţi”, făcându-i pe ceilalţi părtaşi la o lume transformată feeric de trecerea anilor.
„Nu e vorba de celebritatea rolurilor sau a fiecăruia dintre noi, ci că, timp de aproape 40 de ani, teatrul a trăit în ţară, dar şi în străinătate, prin noi”, a subliniat, între un moment emoţionant şi un altul care a stors lacrimi de râs, Olga Delia-Mateescu.
Mihai Mălaimare a spus şi el că „au fost multe generaţii care şi-au spus de argint, de aur, de platină. Noi suntem o generaţie de oameni de teatru. Nu ne-a fost ruşine să fim şi maşinişti, să fim uneori şi directori de teatru, uneori şi politicieni”.
Jurnalişti, studenţi la Actorie, oameni din teatru nu au mai ştiut când, în faţa lor, vorbeau, de fapt, actorii cunoscuţi din atâtea spectacole sau filme şi când povesteau simplii absolvenţi.
Cu alte cuvinte, timp de o oră şi jumătate, în foaier, într-un spaţiu de graniţă, între stradă şi sala unde se pregătea următoarea reprezentaţie din festival, spectatorii de ocazie s-au aflat „sub o aripă divină”. Cel puţin aşa caracteriza actorul Puiu Pretorian lumea teatrului şi pe actori.
„Trebuie să ne iubiţi cu toate calităţile noastre. Noi nu avem defecte. La teatru intraţi sub o aripă divină.” Iar în acest caz, un festival de teatru nu poate fi altceva decât un colţ de rai.
Explicaţie foto: Un spectacol cu amintiri haioase, improvizat în foaierul teatrului
