* 175 de la naşterea lui Vasile Alexandrescu Urechia *
Istoric, om politic, publicist, ministru al Învăţământului şi Cultelor, scriitor, animator a numeroase asociaţii, activ în Principate, dar şi în ţările din Occident, V.A.Urechia a fost, pentru epoca în care a trăit, ceea ce azi am putea regăsi sub denumirea de Comisar European pentru Educaţie, Formare, Cultură şi Tineret.
La fel de bine, Galaţiul l-ar putea numi manager cultural de succes. Actuala Bibliotecă Judeţeană, fondată pe baza donaţiei cărţilor din biblioteca personală, este rodul unei asemenea acţiuni de management.
Management care nu s-ar mai fi materializat dacă în urmă cu 175 de ani nu se năştea, la Piatra Neamţ, Vasile Alecsandrescu Urechia, cel care avea să fie contemporan cu Maiorescu, Eminescu, Macedonski, Caragiale, Haşdeu, Cuza, Carol I.
Nobelul, un vis neîmplinit
Cu studii în filosofie şi literatură definitivate la Paris, Urechia a predat la gimnaziu şi apoi la Unversitatea din Iaşi şi la cea din Bucureşti.
A fost deputat al judeţului Covurlui (din acesta făcea parte oraşul Galaţi), a ocupat mai multe mandate de director în Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor şi apoi a devenit şi ministru în cadrul acestuia.
Îşi leagă numele, direct sau indirect, de înfiinţarea unor instituţii şi, implicit, de răspândirea culturii româneşti: Ateneul Român, Universitatea, Academia Română, Teatrul Naţional, Muzeul de Antichităţi.
În publicistica sa, Urechia, format ca unionist, ridică la rang de emblemă culturală sentimentul naţional al românilor. Neîncetata sa activitate în slujba ideii de naţiune în general l-ar fi putut propulsa şi în postura de primul aspirant român la un Nobel pentru Pace, la prima ediţie a premilor, din 1901.
Deşi avea susţinători, nu reuşeşte să-şi mai depună candidatura, din cauze birocratice.
Înfiinţează cotidiene sau reviste, redactează o “Istorie a românilor” în 14 volume. Ca scriitor, e considerat unul dintre precursorii romanului românesc. Implicarea sa în mai multe domenii l-a atras într-o polemică dură cu cercurile “Junimii”.
Preocupările sale au atins şi sferele arheologiei, heraldicii, etnografiei, întreţinând legături strânse cu asociaţii din aceste domenii din Occident.
Povestea Casei Cărţilor
Decretul de înfiinţare al Bibliotecii Publice gălăţene a fost semnat de însuşi Carol I, în 1889. Cele peste 3.000 de cărţi ale donatorului - este vorba în special de carte veche românească şi în limbi străine cu informaţii despre istoria românilor - aşteptau şi inaugurarea.
Inaugurare oficială care se va întâmpla un an mai târziu, la 11 noiembrie 1890. Iniţial, sediul bibliotecii a fost în clădirea Liceului „V.Alecsandri”. Dar pentru oraşul aflat în plină dezvoltare şi pentru pretenţiile unui cărturar obişnuit cu bibliotecile europene era nevoie de un sediu care să aibă şi spaţii destinate unui muzeu şi unei pinacoteci.
Palatul Cultural „V.A. Urechia” (actualul Teatru Dramatic), ridicat prin anii ’40 prin subscripţia publică iniţiată de Urechia, va îndeplini toate exigenţele. Din păcate, părintele proiectului moare încă din 1901.
Nu îşi va vedea visul realizat, deşi continuase să doneze şi să solicite donarea de cărţi, stampe, tablouri, hărţi sau alte obiecte pentru patrimoniul unui eventual muzeu şi al unei pinacoteci. Nici cărţile nu vor locui mult timp în noua casă, din cauza instalării regimului comunist.
Comoara scrisă îşi va găsi loc în actuala clădire, fostul sediu al Comisiei Europene a Dunării, în 1968.
O personalitate de redescoperit
În instituţia de cultură în care a investit material şi sufleteşte, V.A. Urechia nu a rămas doar un nume pe sigla bibliotecii, ci a devenit chiar temă de studiu. Dincolo de faptul că e abordată ştiinţific, personalitatea sa complexă a atras admiraţia celor care i-au studiat-o.
“E uimitor cât de multe a realizat într-o viaţă de om. Sub aspect pragmatic a fost foarte eficient. Era cult, activ şi responsabil. E un caz fericit în care pragmatismul e pus în slujba culturii”, spune Letiţia Buruiană, director adjunct.
Păstrătoarea fondului de carte veche, din care face parte şi darul lui Urechia, Valentina Oneţ crede că personalitatea cărturarului ar trebui redescoperită.
“Era un entuziast. Făcea totul cu credinţă şi cu plăcere absolută. Era onest şi investea tot ce avea în binele propriei ţări. Azi nu mai există un aşa model de personalitate pentru generaţiile tinere”.
Chiar aşa, când aţi auzit ultima oară că un om politic a lăsat comunităţii aproape întreaga sa avere, fie ea şi sub forma unei biblioteci?
Documente-mărturie, în expoziţie
În această săptămână, vizitatorii Bibliotecii Judeţene sunt privilegiaţi. Documente de istorigrafie sau pe temă didactică, scrieri literare, studii, memorii, articole sau transcrierea unor discursuri, toate ale lui V.A.Urechia, pot fi admirate în expoziţiile deschise la sediul central.
Vizitatorii vor mai găsi fotocopii după diplomele atribuite cărturarului Urechia, de către asociaţii sau fundaţii prestigioase din ţară şi din străinătate. Nu lipsesc documente iconografice şi diverse manuscrise ale acestuia. Toate fac parte din fondul de carte veche al secţiei Colecţii speciale.
Explicaţie foto: V.A. Urechia, în ultimii ani de viaţă
