Duminică, 11 noiembrie, s-a comemorat în toată lumea Armistiţiul din 1918, exact la o sută de ani de la acel preludiu al Păcii care se semna apoi, peste şapte luni, după încă o scurtă pâlpâire a războiului.
Căutând să viziteze locurile în care au fost înhumaţi în România eroii francezi aliaţi din Primul Război Mondial, reprezentanţii Ambasadei Franţei la Bucureşti au fost prezenţi, după cum am scris, în Careul Militar Francez de la Cimitirul "Eternitatea", fiind înconjuraţi cu afecţiune de autorităţi locale şi judeţene, de militari şi civili.
Excelenţa Sa, doamna Michèle Ramis, ambasadorul Franţei, s-a adresat celor de faţă într-o limbă română fluentă, fără accent, continuând în franceză mesajul său de salut, în momente de tristeţe, dar şi de mândrie, evocând "tributul Misiunii militare franceze, condusă de generalul Berthelot".
"Particular pentru Galaţi este faptul că majoritatea soldaţilor francezi înmorântaţi aici sunt morţi după începerea Armistiţiului", a punctat diplomatul. Ca şi ataşatul Apărării, anul trecut, ambasadoarea amintea de grelele lupte împotriva armatei ruseşti bolşevizate, spre sfârşitul războiului. Ambasadoarea ne-a asigurat: "Şi astăzi, Franţa susţine România". Excelenţa Sa a pus acum în lumină şi tovărăşia de arme franco-română din misiunile de pace din Orient sau Balcani, în vremurile noastre. A încheiat, şi nu e nevoie de traducere: "Vive la Roumanie, vive la France, vive l'amitié franco-roumaine!"
Am avut ocazia să discutăm mai mult cu lt. col. Flavien Garrigou Grandchamp, ataşatul Apărării pentru România, Republica Moldova şi Bulgaria. "În mod tradiţional, pe 11 noiembrie, îi comemorăm cu toţii pe soldaţii morţi în Franţa în Primul Război Mondial şi, de câţiva ani, şi pe soldaţii care au murit în bătălii din afara teritoriului francez. E foarte importat pentru noi să îi vizităm pe înaintaşii noştri care sunt înhumaţi aici, mai ales că este foarte departe de Franţa şi sunt foarte puţini francezi care vin aici."
Ataşatul militar a detaliat: la "Eternitatea" odihnesc "trei categorii de soldaţi, care sunt îngropaţi aici. O parte erau din misiunea generalului Berthelot şi sunt mulţi căzuţi în 1917 şi 1918, deci în timpul luptelor împotriva germanilor. O altă categorie sunt prizonierii francezi care erau în lagărele germane din apropiere şi am regrupat corpurile lor şi le-am adus aici. A treia categorie sunt soldaţii care au murit după Armistiţiu, luptând împotriva armatelor revoluţionare, armatelor comuniste, pentru a-i împiedica să recucerească Transilvania şi să forţeze oraşul Galaţi". Oficialul a precizat: "Oraşul Galaţi se află pe linia frontului - partea de sud a Dunării fiind sub Puterile Centrale şi forţele turceşti, în timp ce partea nordică rămăsese sub control românesc, primind ajutor tactic şi logistic din partea Franţei. În consecinţă, ne găsim într-o zonă de lupte".
L-am întrebat pe reprezentantul Apărării franceze dacă, şi după o sută de ani, avem motive să fim la fel de îngrijoraţi privind spre Răsărit. Putem miza în continuare pe o pace durabilă europeană? "Da, eu sunt un mare optimist, cred într-o pace durabilă cu Rusia, dar pentru aceasta trebuie să ne respectăm valorile."
Ofiţerul francez s-a adresat, de la Galaţi, prin Radio România Actualităţi, şi un mesaj pentru România: "În 1918, România a devenit o ţară foarte mare, din punct de vedere teritorial şi al populaţiei. Relaţiile dintre soldaţii francezi şi cei români erau foarte puternice. Aceasta este dorinţa mea, ca şi acum aceste relaţii să fie la fel de puternice şi faptul că România va fi la preşedinţia Uniunii Europene este o dovadă a importanţei pe care România a obţinut-o la nivel internaţional."
O poveste în dar
Şi pentru că eram într-o parcelă franceză militară din cimitirul nostru, n-am vrut ca oasetele nostru să plece fără o amintire specială. Astfel, i-am povestit ataşatului militar şi despre unul dintre misterioşii tineri frumoşi înhumaţi aici, unde odihnesc infanterişti francezi, creştini şi musulmani, din Algeria. Este vorba despre un aviator!
Un viteaz distins cu Legiunea de Onoare, însă pierit apoi în accident de avion, sublocotenentul Frederic Cocnet Forthuny (1895-1919), din Regimentul 160 de Infanterie, căzut cu avionul său chiar… în Cimitirul "Eternitatea", pe 25 iunie 1919, pe când sărbătorea pe cerul Galaţilor vestea că peste trei zile urma să se semneze Tratatul de Pace: steagul improvizat de el pentru demonstraţie se prinsese de elice! Pe marmura mormântului său scrie: "Tombé en celebrant la paix" - "Căzut în timp ce sărbătorea pacea"… Luptând în Belgia şi Franţa, regimentul căruia i se ataşase tânărul de 24 de ani era deja trecut în rezervă pe 10 noiembrie 1918, deci viteazul făcea parte dintre voluntarii veniţi să lupte alături de noi în cazul ruperii Armistiţiului! Aşa cum şi Legiunea Română a luptat în Franţa, începând cu 22 octombrie 1918, şi, la fel ca francezii înhumaţi la Galaţi, a stat sub arme în Franţa până în 10 iulie 1919, după semnarea Păcii.
Tatăl eroului, academicianul Pascal Forthuny - un premiu al Academiei i-a purtat numele! - a fost un important om de litere, critic de artă şi de arhitectură recunoscut, lingvist - chiar sinolog, pictor, muzician. A trecut şi prin România, pentru a recruta expozanţi în cadrul Expoziţiei Internaţionale de Arte Decorative şi Industriale moderne, din 1925, cea care a adus o cotitură remarcabilă în artele plastice. Ca un Haşdeu francez, şi Forthuny a devenit ezoterist după pierderea fiului său, fiind cel ce l-a inspirat pe scriitorul André Breton să fondeze curentul suprarealist.
foto 1, dreapta. Ataşatul Apărării, în faţa Monumentul eroilor români din Primul Război Mondial; foto 2. Până seara târziu, ambasadoarea s-a întreţinut cu autorităţi gălăţene, dar a vorbit şi s-a lăsat fotografiată alături de copii şi de părinţi; foto 3. În cadru apare, lângă ambasadoare, şi un soldat... rus: un voluntar din asociaţia de reconstituire istorică "Tomis"; foto 4. Ambasadoarea, "străjuită" de membrii asociaţiilor de reconstituire istorică din Galaţi, Brăila şi Constanţa; foto 5. Pentru ce au murit eroii francezi; foto 6. Povestea unei morţi care nu mai are secrete: viteazul nu a fost răpus în luptă, ci de... bucuria păcii!
