La ediţia jubiliară a Galei naţionale a Comediei, din acest an, a fost omagiat de colegi şi de oaspeţi din ţară, în cadrul unui eveniment aparte. La Galaţi, maestrul Gheorghe V. Gheorghe debuta în octombrie 1962, în "Mielul turbat", de Aurel Baranga - piesă interzisă, apoi reabilitată, scria undeva chiar autorul, la intervenţia lui Nicolae Ceauşescu. Debutul actorului: în 1955, la Teatrul din Oradea, unde a fost cofondatorul secţiei de limba română - îmi face plăcere s-o spun în contextul Marii Uniri! După o viaţă de scenă, a primit de la preşedintele României Meritul Cultural Clasa I, titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Galaţi şi alte recunoaşteri. A câştigat şi trei premii de interpretare în Festivalul Naţional de Comedie de la Galaţi.
Un actor de mare come-dramă!
Mi-l amintesc bine… cântând, în 1977, în "A douāsprezecea noapte", de Shakespeare, spectacol regizat de George Rada, şi din "Viforul" lui Delavrancea. Ce amintiri! Am avut chiar atunci onoarea să fac figuraţie în spectacolul în care au jucat fabuloşii Dimitrie Bitang, Mitică Iancu şi atâţia alţii. Sau, în ´75, în "Groapa" lui Eugen Barbu, cântând în rolul Mitică Ciolan, şeful tarafului de lăutari. Poate că acest teribil actor de comedie, ajutat şi de mobilitatea chipului său, s-ar fi cuvenit să fie dăruit şi cu roluri de dramă! Voi ţine minte mereu dramatica sa interpretare din melodrama "Fanteziile lui Fariatiev", de Alla Sokolova, în care regizoarea Magdalena Klein a avut curaj să-l încerce, cu succes. Era în aprilie ´79. Mi-a plăcut mult şi în rolul acelei bestii umane care cerşea milă, abjectul perfect - rol dificil de compoziţie din "A şaptea Kafana", de Dumitru Crudu, Nicoleta Esinencu şi Mihai Fusu, în regia lui Alexandru Berceanu, din 2004.
Mărturisiri
Despre "marele spectacol al meu", jucat vreo 14 ani, "Groapa", actorul îşi amintea într-un interviu acordat teatrului gălăţean, în care am găsit şi o parte dintre datele prezentate: "Cântam acolo vreo 28 de melodii, mi-am făcut (în 2015 - n. r.) şi un CD, am acolo imprimate vreo 13-14 melodii". Îşi amiteşte de un turneu cu Beligan, Dinică, Moraru, Fotino, Mariana Mihuţ, când "Beligan a auzit de spectacol şi a zis "Ia să îl vedem şi noi!"… I-a plăcut aşa de mult - era şi directorul Teatrului Naţional - şi a zis "Gata, veniţi la Naţional şi jucaţi săptămâna ailaltă!". Am plecat la Bucureşti, am jucat şi zice: "Îl invit, să ştiţi, şi pe Barbu"". Scriitorul a venit şi, după spectacol, l-a întrebat pe Beligan: "Gheorghiţă, ştii ce m-a întrebat Barbu ăsta despre tine? Cică cine-i, dom´le, ţiganul ăsta? Şi eu i-am spus: e cel mai mare actor de la Galaţi, cel mai bun actor de la Galaţi". Soţii Barbu au venit la cabină gălăţeanului şi, peste o săptămână, scriitorul şi scenaristul seriei "Haiducii" l-a invitat să filmeze în "Domnişoara Aurica", pe scenariul acestuia, după propria piesă "Să nu-ţi faci prăvălie cu scară!".
Născut pe 21 septembrie 1930, la Ploieşti, Gheorghe V. Gheorghe ("V-ul meu este de la Vasile şi de la victoria lui Sf. Gheorghe"), a absolvit IATC, unde l-a avut profesor pe marele Ion Talianu, iar asistent, pe Birlic!
În peste 63 de ani de carieră, a interpretat aproape 300 de roluri în teatru, inclusiv în teatrul liric - deci a trăit 300 de vieţi! A jucat şi în câteva filme (cu regizori precum Dan Piza, Şerban Marinescu sau gălăţeanul Ciprian Braşoveanu) şi în producţii tv. Primul rol, la Oradea: Brânzovenescu, în "O scrisoare pierdută". După şapte ani la Oradea, a venit pentru totdeauna la Galaţi. Soţia sa este sufleor, fiul - actor şi regizor, iar nepoţelul a jucat deja pe scena profesionistă. Actorul a regizat trei spectacole, la Teatrul Muzical. A publicat două volume de versuri şi unul de amintiri din teatru.
În interviu, aminteşte şi de copilăria sa zbuciumată:"Sunt ploieştean, neică, vorba lui Caragiale. Am avut o copilărie cam tristă în acest oraş, că am apucat Al Doilea Război Mondial şi am trecut prin foc şi pulbere, prin bombardamentele americane care ne-au distrus copilăria. Nu târziu după asta, ne-a bombardat şi casa, a căzut o bombă pe casă. Am plecat la timp". A plecat din oraşul copilăriei, din teatrul maturităţii nu a plecat niciodată. "Din stagiunea 1961-1962, funcţionez ca actor la Teatrului Dramatic din Galaţi, unde nici nu se înfiinţase Combinatul. Spunea: "Nu mi-a plăcut să merg din teatru în teatru"."
La 89 de ani, încă joacă pe "scândura" gălăţean, la fel de aplaudat. "Eu am studiat toată viaţa. Am fost punctual în meserie. Am tratat totul cu seriozitate. Am învăţat textul dinainte. În afară de disciplină şi de memorie, actorul trebuie să aibă dăruire, trebuie să aibă multă, multă sensibilitate şi înţelegere, trebuie să contribuie împreună cu regizorul la actul creaţiei, să fie înţelegător, să fie docil, să vină cu propuneri şi cu idei, să îmbogăţească ceea ce i-a dăruit Dumnezeu".
Foto: Arhina Teatrului
