Lacrămi uscate. Roman foileton istoric gălăţean (3): ”Urangutanul”

Lacrămi uscate. Roman foileton istoric gălăţean (3): ”Urangutanul”

Scriitoarea şi activista oarbă şi hipoacuzică Hellen Adams Keller în 1904 - Library pf Congress, Washington
Evaluaţi acest articol
(9 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

LACRĂMI USCATE sau „Mam´selle Sophie” ori „Sophie SE VEDE cu Serge!”. Roman foiletonic istoric gălăţean

1/ Cinematograf

„… iar la  Cinema Regal – îi spuse  Serge  precipitat –  e un matineu de la cinci jumătate seara, apoi sunt filme de la opt şi un sfert. Iată, mam´selle: Şi chiar duminică, matineu de la trei după-amiază, se poate visiona filmul „Vive la nation!”, dramă patriotică sentimentală, reprezentată de curând la cinema Modern la Iaşi, în Capitală! Cu cei mai celebri artişti din Franţa, aşa scrie pe afiş! Vom vedea şi „Analele Războiului No. 3”, un junal fotografic, cu icoane de tunuri şi muniţiuni, cu vederi de război foarte interesante. Şi la urmăm, ca „deset”, comedia „Biruinţa lui Aldemar”. Domnul doctor cu siguranţă nu va avea nicio obiecţie: am afişul - nu sunt frivolităţi!” Însă Sophie dădu iarăşi nărăvaş din cap, fără să deschidă ochii: încă se ţinea uşor de braţul tânărului sublocotenent, cu grija de a nu-l atinge decât atât cât face o ciută amirosind gingaş floarea aurie şi cu frunze-inimă… Sergiu Delara se înfăcăra atunci când susţinea cauze patriotice eroice sau barem nobile, iar a o conduce la cinematograful invalizilor de război pe domnişoara Teodorescu, până nu demult medicinistă eminentă, i se părea chiar o cauză nobilă. „Să nu fim absurzi, monsieur Serge - se desprinse ea pentru o clipă de braţul lui, clătinându-se uşor - cum să duci o oarbă la film?!” Fostul dresor de cai se opri doar o clipă. „Am să vă cetesc tot de pe ecran, domnişoară, şi încet, înceeet, ca să nu abijduim pe alţii văzători, am să vă povestesc eu personal şi mişcările, şi încruntările, şi faptele francese de eroism de pe ecran. Şi apoi va fi atâta muzică tristă la pian”, argumentă el. „Că de şi mai multă tristeţe avem noi nevoie”, se scutură iar fata cu buzele cele mai triste din lume şi cu irişi superbi, pe care Sergiu nu-i văzuse încă niciodată, aşa cum niciun domn de condiţie nu stăruie să vadă măcar gleznele viitoarei soţii, până la altar. Sophie orbise dintr-o dată într-o noapte pe la unsprezece, iar ştiinţa modernă nu află niciodată de ce. Data o s-o găsiţi însă în vreo carte de istorie ceva mai amănunţită: 12 decembrie 1916. Chiar noaptea în care un dirijabil - un Zeppelin lung cât strada Militară, cea pe care copilărise la Galaţi generalul Eremia Grigorescu - aruncase primele trei bombe ale războiului, pe strada Cuza şi Lascăr Catargiu. Bubuitura se auzise până la Giurgiuleşti, povestiseră mai târziu, din refugiul de acolo, surorile de caritate din grupul irlandez al Potârnichilor cenuşii. În oraş nu era însă voie să împrăştii zvonuri, deci nimeni nu auzise nimic. Chiar doctorl Carnabel înfiinţase, în absenţa ziarelor, o comisiune de combatere a zvonurilor…

2/ Vântul Caliopiei

Madame Caliopi năvăli ca un vânt de decembrie, uşile de la intrare se izbiră de perete – mare lucru că nu căzu niciun ochi de geam! „Păi bine, madam Carnabel, se poate să lăsaţi pe refugiata ceia oarbă să se plimbe în văzu´ lumii pe strade la braţ cu un ofiţer?! Desfrâu în vremile noastreeee, madam Carnabel, desfrâu şi depravare! Şi asta numa´ de la filmele alea de amor franţuzeşti, cari nu ştiu de ce nu le închide cinematografele dacă tot e atâtea suferinţe!” Doamna Carnabel trase iute cordonul clopoţelului pentru slugi şi strigă tare, pentru ca madam Caliopi să vază cât este ea de hotărâtă. Strigă: „Svetlana! Svetlană!!!” Cum servitoarea tot nu apărea, doamna se întoarse către vântul de decembrie, care se şi aşezase pe fotoliul domnului. Ceea ce nu era îngăduit! Doamna îi explică vecinei: „Doamnă Caliopi, filmele sunt cu lupte, sunt adecă educative, au şi jurnale cu scene adevărate de la război, înălţătoare, patriotice... Ei, mai au ele şi câte-un supliment de comedie, dar şi asta trebuie, mai îmbărbătează la aşa vremi întristate... Şi din preţul biletelor, o parte merge spre cele 13 asociaţii de binefacere gălăţene!” Şi doamna îndoi, pe rând, câte un deget: „cea pentru refugiaţi, cea pentru văduve de război, cea pentru sărmani onorabili, cari sunt harnici, dar au rămas fără slujbe, cea pentru ciorba săracului şi pentru hăinuţe de orfani, pentru bumbac de pansamente, pentru... „ Şi strigă iarăşi, trăgând de cordonul clopoţelului, mai să-l rupă: „Svetlano! Diavoliţo!” Basarabeanca intră în sfârşit, fără însă a da semne de grabă. „Da´ şi-i, cucoană, că doar n-o hi foc! Dau turşii?” „Păi doar ne batem şi cu turcii. Şi cu bulgarii, şi cu austro-ungurii, şi cu nemţii... Da´ de câte ori să-ţi mai zic să nu mi te adresezi ca la ţară, cu „cocoană” ci, frumos, cu „doamnă”, dacă nu poţi pronunţa cumsecade, „madame”?! Măi fato, să-mi raportezi imediat unde a ieşit refugiata noastră, domnişoara Sophie?” Madam Caliopi nu terminase de spus: „Las´ că mi s-a spus şi mie că la filme lumea se pupă! Şi în comédia de pe cel ecran, da´ şi-n sală! Şi, auzi dumneata, să te duci la cenematograf şi ăia să ţie înăuntru lumina închisă chiar de tot! Păi, asta nu-i tocma´ dezmăţ în regulă?! Păi e!” Svetlana le lămuri: „O vrut don´şoara să se răpeadă, dimineaţă chiar, pi la poşta militară, da´ io n-o lăsai, n-o lăsai… În fiece zi speră săraca la o scrisorică, cât de mititicî, di la frăţiorul ei di pi front, că ea îi fusă ca o mumă şi acuma-i aşa cu grijîîîî! Ei, o fi plecat la poştî, cu rusul nostru, cu Boris.”

3/ ”Urangutanul”

Doamna Carnabel se albise la faţă: era insultată chiar în casa ei onorabilă! Strigă după toanta de Svetlana, care se făcea probabil că nu aude: „Măi fato, să-mi raportezi imediat unde a ieşit refugiata noastră, domnişoara Sophie!”. Coana Caliopi umpluse paharul zilei! O "denunţase" pe Sophie şi acum se lăfăia taman în fotoliul domnului, ceea ce nu era de tolerat. Gazda îi împinse un scaun (netapiţat!), dar Caliopi nu băgă în seamă. Deja madame Ecatereina Carnabel era foarte furioasă încă de dimineaţă: citise ce îndrăznise să publice senatorul Argetoianu. În lipsă de public, îi citise indignată Svetlanei, fata în casă. Leneşă, basarabeanca era bună doar ca să-i tălmăcească rusului poruncile stăpânei. „Uite, citi doamna, ce zice domnul Argetoianu, despre doctorul la cari se caută suferinzi din atâtea judeţe, chiar şi din Ismail! Şi înşiră, îndoind câte un deget: păi e colonel, medic primar, chirurg şef, mai-marele spitalelor din Galaţi, şef al tuturor obştilor sanitare gălăţene, preşedinte al Societăţii pentru Profilaxia Tuberculozei şi Asistenţei Tuberculoşilor săraci din judeţul Covurlui, preşedinte al Comitetului Societăţii Naţionale „Crucea Roşie”, filială, preşedinte al Societăţii Medicale Galaţi; membru fondator al „Cercului cultural”, preşedinte al „Intim Club”: Cu pistrui pe obraz, cu păr rar blond-castaniu, cu mustăţile care îi cădeau peste gură, cu ochii lui albaştri, cu mersul lui deşirat şi cu ţinuta lui aproximativă, se înfăţişa ca unul prins pe gârlă. Dar ochii îi erau numai bunătate şi labele sale de urangutan mânuiau durerea cu delicateţe de femeie. Stimat de subalternii lui, pe care îi ţinea din scurt, era iubit de soldaţi şi bolnavi, cărora le consacra toată ştiinţa, toată bunătatea şi toate puterile cu care-l înzestrase Dumnezeu. Venea des pe la mumă-mea, care fusese aleasă preşedinţă a comitetului de dame pentru ajutorarea răniţilor şi bolnavilor evacuaţi din Moldova la Odessa. Faptul că bătrânul Carnabel era ca şi fiul natural al contelui Iosif Talievici, fratelele socrului domnului Argetoianu, nu-l face în  drept să îl facă pe soţul meu… „gorilă”, înţelegi?” „Înţăleg io, coniţă, dar şe-i aia gurilă?” - căscă fata.

(Va urma)

 
Citit 2210 ori Ultima modificare Miercuri, 22 Ianuarie 2020 12:24

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro