Poveşti de aur grafic din Epoca de aur

Poveşti de aur grafic din Epoca de aur

Evaluaţi acest articol
(5 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

„Afişul românesc creat înainte de ’89 a suscitat interesul producătorului american Christopher Landry, acesta dedicându-i cartea "Marele Ecran în Epoca de Aur. Afişe de filme româneşti 1965-1989””, scrie Liliana Tofan. Vernisajul expoziţiei "Afişul de film şi teatru în patrimoniu”, o istorie în emoţii grafice în tehnică mixtă a fost prilejul debutului plin de emoţie, în calitate de curator, al plasticienei Liliana Tofan, încurajată de managerul instituţiei de cultură, Dan Basarab Nanu, în seara de miercuri, 12 februarie. Emoţia mea a fost cu atât mai mare să reîntâlnesc, fanate un pic de vreme, stârnind amintiri din tinereţe, şi afişe care mi-au atras atenţia pentru stilul novator încă de prin anii ´90, în sălile vechiului Muzeu de Artă, de pe Domnească. Jumătate dintre afişele expuse erau chiar „matriţe”, după care se multiplicau afişele de teatru şi film în sute şi mii de exemplare. Curatoarea a trebuit să facă o selecţie la sânge între nu mai puţin de 400 afişe din averea de suflet a Muzeului, realizate între anii ’60 şi ’80.
„Afişul, ca anunţ public, a apărut în a doua jumătate a secolului XIX, când împăratul Napoleon al III-lea al Franţei şi prefectul Georges-Eugène Haussmann au decis modernizarea Parisului, pe străzile oraşului apărînd construcţii urbane destinate afişajului civilizat”, precizează curatoarea. (Parisul, scria undeva analistul istoric Tudose Tatu, era astfel modernizat… mai târziu decât Galaţii). Gen artistic, afişul a fost practicat şi de celebrul Henri de Toulouse-Lautrec, a adăugat curatoarea.
Iată, afişul filmului „Jucătorul”, după Dostoievki, în regia lui Batalov. Un superb afiş de Iosif Molnar, cu metaforă (gelozia are… un singur ochi!), la „Othello” de la Notara! Sau la filmul lui Gopo, „Comedie fantastică!”. Sau aventurosul film „Steaua sudului”, George Segal, Ursula Andress şi Orson Welles… Grafică semnată de Alexandru Andrei, Molnar, Iosif Cova, Mihai Manescu şi alţii.
N-am putut fotografia vobitorii, pentru că mi s-a făcut onoarea să vorbesc despre filmul românesc, dar să şi evoc învăţăturile regretatului meu profesor Mihai Dăscălescu, de la Liceul de Artă: afişul trebuie să poată fi înţeles şi atunci când îl vedem pe fereastra autobuzului, textul trebuie să fie concis, informativ şi neaşteptat, desenul trebuie să stârnească!
Pentru că, dând din gură, am ratat să fac poze, am profitat de prezenţa a doi artişti ai fotografiei, Adrian Mociulschi şi Cornel Gingăraşu, lângă afişul unui film de Doru Năstase.

 

Citit 669 ori Ultima modificare Miercuri, 19 Februarie 2020 20:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.