Evaluaţi acest articol
(11 voturi)
2 comentarii

Dedic acest serial despre oamenii cu opinie civică gazetărească, deschizători de drumuri pe tărâmul informaţiei exacte şi curajoase, al educaţiei, celui care a fost liderul echipei care a riscat să fondeze, în noaptea de 22 decembrie 1989, "Viaţa liberă", primul ziar liber din România postdecembristă: regretatul ziarist Radu Macovei.

Începem serialul nostru cu o figură aparte, avocatul Constantin Ressu, singurul muritor gălăţean ales de nu mai puţin decât de patru ori primar al urbei noastre. Încă ţinut “la secret”, cunoscut măcar prin faptul că a schimbat renumele Galaţilor, din ”oraş al salcâmilor”, în ”oraşul teilor”, realizând astfel, într-un mandat al său, cea mai lungă arteră străjuită de tei în Europa, imediat după Unter der Linden, din Berlin!
Îi plăcea să picteze, de plăcere, iar fiul său, Camil Ressu, profesor universitar şi pictor de talie naţională, l-a moştenit. Recent, am descoperit că pictorul gălăţean a fost expus, alături de alte uriaşe nume ale artei româneşti, la Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes de la Paris, din 1925, cea care avea să schimbe definitiv orientarea artelor plastice în lume!
În tinereţe, Constantin Ressu a participat la Serbarea de la Putna dedicată lui Ştefan cel Mare, ocazie cu care s-a împrietenit cu tânărul Mihai Eminescu.
A fost avocat, judecător şi procuror la Galaţi, deputat de Covurlui în Parlamentul ţării, prim-ajutor de primar şi, în patru rânduri, primar al oraşului Galaţi, unicul cu atâtea mandate, precum și director de cotidian!
Constantin Ressu s-a născut, născut pe 5 noiembrie 1843, în satul Cărăpceşti, comuna Corod, judeţul, pe atunci, Tutova. Avea să moară în noaptea de 5/ 6 martie 1896, la Galaţi. Văzuse lumina zilei „într-o familie de macedoneni din regiunea Epirului, tatăl său, Alexis Rhesus, împreună cu soţia sa, Elena, refugiindu-se la Iaşi, pentru a scăpa de persecuţiile la care erau supuşi macedoromânii de către stăpânirea otomană. Familia, ce purta numele legendarului rege trac Rhesus, s-a stabilit în judeţul Tutova" se menţionează în „Oameni în memoria Galaţiului”, enciclopedie editată de Biblioteca „V. A. Urechia”. A urmat Facultatea de Drept la Université Libre de Bruxelles, unde a primit şi titlul de doctor, în 1873.

Un făuritor de gazetă apreciat de istoricul Urechia

Aprecierea de care se bucura Constantin Ressu este exprimată şi prin cuvintele fondatorului bibliotecii, istoricul V. A. Urechia, care, cu prilejul inaugurării Bibliotecii „V.A. Urechia”, l-a numit „Şoltuzul (conducător de oraş medieval în Moldova – termen german n.red.) modern al Galaţilor”.
Ca director de cotidian, a inaugurat Tipografia „Dacia”, unde a editat ziarul de opoziţie (conservator) „Poşta”, fondat împreună cu savantul Moise N. Pacu, autorul primei monografii şi istorii a judeţului Covurlui. Un ziar longeviv, care încheia secolul XIX, puternic, neiertător, scris cu stil, de nedepăşit de presa gălăţeană concurentă! Ataca plin de curaj Guvernul şi critica greşeli ale monarhului. Aici a făcut lobby pentru teatrul fondat la Galaţi de Fani Tardini şi de fraţii Vlădicescu, aici apăreau note care apărau imaginea lui Eminescu bolnav, terfelită prin epigrama lui Macedonski, aici se făcea cultură, educaţie, se vorbea cu credinţă şi despre credinţă, alături fiind teologul, jurnalistul şi parlamentarul Moise Pacu. 

Un edil lăudat și de presa centrală

Realizările edilitare ale primarului/gazetar Ressu au fost apreciate inclusiv de colegii din ziarele centrale, care considerau că primăria gălăţeană face „minuni de activitate pentru înfrumuseţarea oraşului”, printre acestea numărându-se „grădina publică din centrul oraşului (actualul Parc Eminescu - n.red.) aranjată în gustul grădinelor oraşelor mari din occident” în care se putea asculta în fiecare seară fanfara militară, iar „parcul oraşului”, actuala Grădină Publică, era comparat cu Bois de Boulogne din Paris, cu Prater din Viena sau cu Hyde-Park din Londra.
Ca edil, a realizat, printre altele: pavarea străzii Domnească, a construit (prin planul naţional al prietenului său Urechia, când acesta era secretar general la Ministerul Cultelor şi al Instrucţiei Publice) primul gimnaziu din oraş - viitorul Liceu "Vasile Alecsandri", prima linie telefonică Galaţi - Brăila, a amenajat Grădina Publică precum un parc englezesc (întărind şi malul său, care, sub alţi edili, alunecă) şi a plantat teii de pe Domnească, înlocuind astfel un alt legendar parfum - de salcâm - al Galaţilor. A iniţiat iluminatul public modern, cu gaz aerian, elogiat puţin mai târziu de tânărul Iorga. A desfiinţat vechile pescării din Piaţa Negri, devenite un focar de infecţie şi a modernizat piaţa, construind gherete noi şi pavându-i străzile învecinate.  A fost unul dintre susţinătorii principali ai construirii liniei ferate Galaţi-Bârlad, prin activitatea sa parlamentară contribuind la accelerarea începerii construirii acestei linii, devenită o importantă cale de transport a mărfurilor din Moldova, spre porturile dunărene Brăila şi Galaţi.

Închis pe nedrept, a murit de inimă rea

Fiind în opoziţie, a fost adesea atacat şi acuzat mincinos. Inclusiv de... crimă, la alegeri. Altădată, când profesorului Pacu, în sala de vot, i-au spart chiar capul nişte membri ai opoziţiei, Ressu a fost arestat pe stradă, până după alegeri, ca să nu poată împărţi cărţile de alegător susţinătorilor săi! După concesionarea iluminatului public cu gaz aerian (minune care l-a fascinat pe tânărul călător Nicolae Iorga!) a fost condamnat la câteva luni de închisoare şi la despăgubiri straşnice, alături de avocatul George Robescu, prefectul din perioada în care primarul generase concesiunea. La apel, ambii au fost găsiţi nevinovaţi, însă Ressu deja se stinsese între timp, cu inima grea… Prin subscripţie publică, gălăţenii i-au ridicat un obelisc la mormântul de la „Eternitatea”, astăzi pierdut printre altele.
Demersurile mele, inclusiv în ziarul nostru, pentru ridicarea obeliscului prăbuşit de la "Eternitatea" au întâmpinat răspunsul primarului Nicolae: tehnic, "nu se putea interveni" locul este prea îngust. Însă demersul hotărât al generalului Neculai Staicu Buciumeni a dat roade! Apoi, împreună cu elevi de la Şcoala nr. 34, locul a fost igienizat. Din păcate, din exces de zel, ciuperca de care suferea chipul în marmură al lui Ressu, de pe obelisc, a fost acoperită cu… vopsea!
Numele său nu este dat unei pieţe, măcar unei străduţe, mormântul său e nesemnalat. Mai sunt încă atâtea lucruri de făcut pentru a-i cinsti memoria!

Citit 1985 ori Ultima modificare Vineri, 13 Noiembrie 2020 18:34

2 comentarii

  • postat de Dinu Gindu Joi, 19 Noiembrie 2020 14:14 46.97.99.*** Link la comentariu
    0
    1

    Consider ca este o obligatie morala a galatenilor si care trebuiepreluata de administeratia publica locala, de a numi cel putin o piata/piateta in zona centrala precum si aplasarea unei statui. De asemenea consider ca trebuie promovata activitatea sa ca primar si adaugata in albumele de prezentare a orasului. Realizarile sale sunt printre cele mai importante din portofoliul orasului. Nu stiu vre-un primar sa fi contribuit macar "pe sfert" ca viziune si implicare, nu mai comparam raportul resurselor.

    Raportează
  • postat de Florea I. Sâmbătă, 14 Noiembrie 2020 14:16 89.136.4.*** Link la comentariu
    1
    11

    Felicitări, d-le Victor Cilincă, pentru iniţiativa acestui serial!

    Raportează

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro