Primele cuvinte în limba engleză învăţate de românii emigranţi în SUA în preajma anilor 1900 au fost: "Hurry up!" ("Dă-i bice!" - adică "Grăbiţi-vă!") şi "Pay day" (Ziua de plată)... Din păcate, agenţiile americane de joburi îi momeau pe români, care nu îşi regăseau aproape niciodată slujbele promise în America!
Astfel de amănunte interesante aflăm de la cercetătorul american prof. univ. Gerald J. Bobango, într-o interesantă carte documentară, scoasă în 1979, chiar în acelaşi an în care dr. Mary Leuca, despre care am scris în episoadele anterioare, îşi termina teza de doctorat privind emigraţia românească în SUA, subiectele celor două lucrări fiind îngemănate.
În cartea americanului sunt cuprinse eforturile întemeierii de biserici şi, pe lângă ele, de şcoli româneşti în SUA, la început sub oblăduirea greco-catolică de la Sibiu, apoi independent. În Transilvania, recensământul din 1930, sub ocupaţia austro-ungară care ne marginaliza (de pildă, cu biserica ortodoxă închisă de autorităţi, românii din Făgăraş se rugau în biserica ortodoxă din satul Galaţi, devenit acum cartier al Făgăraşului), arăta un procent ceva mai mare de credincioşi greco-catolici - peste 31 la sută, ortodocşii atingând totuşi, cam la paritate, aproape 28 la sută (după Wikipedia). Americanul scrie despre întemeietori dedicaţi din ambele rituri, dar şi de episoade de lupte interne, ba chiar şi cu unele scandaluri, precum cel iscat de părintele Grigore Baloiu (Băloiu? - textul nu are diacritice), a cărui parohie din Warren, Ohio, "s-a plâns de beţia sa repetată şi a cerut Consistoriului să-l suspende imediat". Cazul a fost cercetat de un cleric secondat de preotul Iulian Holdar, preot menţionat şi de dr. Leuca.
Primii emigranţi români, câteva sute pe an, mai ales transilvăneni, mai legaţi de glie, încercau să câştige "mia de dolari", ca să poată cumpăra la întoarcere pământ agricol în ţara lor. Nu-i lăsau deci pe copiii lor să înveţe engleza, în ideea că aceştia vor putea să urmeze mai bine cartea în ţară, în limba lor românească, nu printre străini. Şi în şcoli scumpe, pe care părinţii, majoritatea analfabeţi, şi le permiteau acum pentru copiii lor. Încet-încet, unii români au rămas însă definitiv în State şi, cu muncă şi inteligenţă, au prins cheag, au ajuns chiar bogaţi. Copiii lor trebuiau deci să înveţe musai acum în America!
Şcolile de la mănăstiri, mai degrabă… "pedeapsă"
Dacă în Evul Mediu, primele şcoli primare româneşti, cu învăţarea limbii slavone, limbă de cancelarie domnească, funcţionau pe lângă mănăstiri (şcoala fiind considerată, prin secolul al XVI-lea… "mai degrabă ca o pedeapsă", copiii fiind pur şi simplu furaţi din sate pentru a ajunge "oameni de treabă", chiar "vlădici şi egumeni şi preuţi şi diaconi pre la sfintele mănăstiri", scria Iorga, în "Istoria învăţământului românesc", citat de Wikipedia), cam tot aşa au stat lucrurile şi cu începuturile şcolii româneşti în America, bisericile oferind şi educaţie copiilor. Fiind mulţi transilvăneni, aceştia s-au supus conducerii catolice din Transilvania, până ce şi ortodoxia a început să se impună. Astfel, în 1915, Şcoala românească din oraşul Gary, statul Indiana (de altfel şi oraşul de adopţie al soţului doamnei Mary Leuca, tot emigrant român), era condusă de reverendul catolic Iuliu Holdar, menţiona, din investigaţiile sale, dr. Mary Leuca, în teza sa de doctorat despre emigraţia română. Autoarea menţionează şi broşura scoasă în 1939 de către reverendul Andrei Moldovan, cu ocazia jubileului de 30 de ani de la fondarea Bisericii Române Ortodoxe din Gary (deci în 1909). Broşura este şi o adevărată istorie a învăţămânului românesc de acolo şi ar trebui cercetată!
Prima biserică ortodoxă din SUA, cu preot... "fără soţie şi fără barbă"
Pe 15 august 1904, 101 români din Cleveland, oraş mare, învecinat cu Indiana Harbour, hotărâseră deja să fondeze prima biserică ortodoxă română din Statele Unite. Pentru aceasta, l-au împutericit pe secretarul nou-înfiinţatului Consiliu Parohial, un greco-catolic, "să scrie o scrisoare în România" - de fapt, în Transilvania, încă neunită cu Ţara, ca să le fie trimis un preot. Secretarul a trimis misiva nu la Sibiu, ci la Blaj. Şi, un an mai târziu, chiar a sosit într-adevăr la Cleveland un preot, numitul Epamimonda Lucaciu. Însă acesta nu corespundea cu regulile, căci apărea... "fără soţie şi fără barbă. Dar decât nici unul, e bun şi ăsta", comenta istoricul specializat în istoria românilor. Clericul avea 26 de ani şi numai trei ani în slujbă...
Despre reverendul Iuliu Holdar scrie, mai lung decât dna Leuca, prof. Bobango, în cartea "Episcopia Ortodoxă Română din America: Prima jumătate de secol, 1929-1979", editată de Episcopatul ortodox român din Grass Lake, Michigan, în traducerea părintelui Ionuţ Tudor Marean. Istoricul a publicat şi alte lucrări dedicate românilor, precum "Apariţia poporului român" sau o monografie dedicată lui Al. I. Cuza, cel aproape gălăţean de-al nostru.
Şi trimis să recupereze bani, şi cu leafa tăiată!
Aflăm astfel din carte că preotul Holdar era un cleric energic, bun organizator, care nu a scăpat însă de suspiciuni şi de tot felul de şicane. Deşi, disciplinat, reverendul Holdar "a ameninţat" în anul 1927 parohia din Miles pentru 30 de dolari datoraţi ierarhiei de la Sibiu. Şi dolarul era totuşi mare atunci! Deşi... reverendul Holdar considera că fondurile adunate local trebuiau folosite exclusiv de bisericile din Lumea Nouă, nu trimise, peste Ocean, Bisericii din Transilvania... Aşa au fost provocate, se pare, scandaluri, preotul a fost nevoit să plece în ţară. Şi, în loc de "good bye", preşedintele Asociaţiei ecumenice Sfânta Treime din Cleveland, S. T. Rudinan, a cerut să-i fie opriţi preotului 70 de dolari, salariul pe ultimele două luni de muncă!
(Va urma)
Foto 1, galerie: Masa săracilor. Foto 2: Catedrala ortodoxă "St. Mary" din Cleveland
CITEȘTE mai multe din Români pe viață: emigranți în Țara Făgăduinței
