Stela Iorga şi-a lansat cartea în miniatură „Scrum de aripi”
Ieri, la Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, s-a lansat cel de-al treilea volum din colecţia cArtESENŢE, cărţi pe cât de „mici la stat” (2,5 pe 3,5 centimetri), pe atât de valoroase ca idee şi conţinut.
Stela Iorga ne-a dăruit „Scrum de aripi”, aşa se numeşte volumul, şi este al treilea semnat de autoarea din Galaţi, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sud-Est. Mulţumindu-le celor care au făcut posibilă bucuria sa, Stela Iorga a răspuns apoi unor întrebări inspirate, adresate de criticul Adi Secară.
„Cartea s-a născut precum Minerva din capul lui Zeus, a ţâşnit fix din mintea şi din hărnicia Florinei Zaharia, care are nişte idei foarte năstruşnice.
Eu, iniţial, nu am sărit în aer, pentru că mi se părea atât de inutil de mică încât mă întrebam ce o să facă lumea cu ea. Asta până în momentul când am vorbit despre proiect cu diverşi scriitori de limbă engleză de peste hotare, care mi-au spus că aşa o trăsnaie simpatică nu au mai văzut de mult.
Cam cu jumătate de gură am zis da, însă ulterior am fost şi eu entuziasmată, apreciind-o ca un colecţionar de cărţi în general. E o carte să o ţii în palmă, dar e atât de frumoasă, cu versuri teribil de emoţionante în ea, încât în momentul când deschizi palma o vezi şi pe Stela Iorga”, mărturiseşte autoarea, care iubeşte, după cum singură recunoaşte, „îngrozitor de mult limba şi literatura română”: „Am avut dascăli buni, atât la Şcoala 24, pe eminenta profesoară Vermont Ileana, cât şi la Colegiul „Al.I.Cuza”, unde am întâlnit nişte oameni fantastici, care s-au ţinut de noi să respectăm atât limba română, scrisă şi vorbită, cât şi literatura.
M-am apropiat în vârful picioarelor de textele literare, cu sfială şi smerenie, aproape ca, mai târziu, în viaţă, să stau în genunchi în faţa unui text literar extrem de reuşit”, mărturiseşte autoarea.
Sergiu Dumitrescu, directorul Centrului Cultural, a comparat micile cărţi din colecţia cArtESENŢE cu sculpturile japoneze în bob de orez: „Consider că în aceste boabe de orez sunt seminţe de poezie care, puse undeva, în sufletele noastre, vor rodi ceva bun”.
