La taifas cu Mircea Cărtărescu

La taifas cu Mircea Cărtărescu
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Pornind de la „Nimic”, volum cu versuri scrise în tinereţe, şi de la „Frumoasele străine”, colecţie de povestiri satirice, scriitorul Mircea Cărtărescu şi-a deschis, ieri, la Biblioteca „V.A. Urechia”, tolba cu amintiri literare.

Gălăţenii l-au aşteptat cu sufletul la gură pe autorul „Orbitorului” şi al bijuteriei în versuri „Levantul”. Eu au aflat, chiar de la Cărtrescu, mai multe secrete din bucătăria creaţiei sale.

De altfel, acesta le-a spus că îşi doreşte o discuţie deschisă cu cititorii săi, cu care e posibil să se fi întâlnit şi la prima sa oprire în Galaţi, petrecută înainte de ’89. Ieri, scriitorul s-a oprit la librăria de pe Strada Domnească şi abia apoi la bibliotecă.

De citit şi de recitit

Cele mai noi cărţi ale scriitorului au fost introduse publicului de Lidia Bodea, director general de marketing la Humanitas: „«Frumoasele străine» trebuie citită măcar o dată, e de savurat ca o îngheţată. «Nimic» e o carte de citit şi de recitit până o învăţăm pe de rost”.

Pornind, deci, de la cele două volume, dar şi de la întrebările din sala destul de plină, Cărtărescu a făcut mai multe mărturisiri. Şi-a amintit că a debutat ca scriitor exact acum 30 de ani, la Cenaclul Luni, condus de Nicolae Manolescu, a mărturisit că a fost joycian convins, s-a declarat idealist absolut, a spus că citeşte în continuare proză science-fiction şi că urmăreşte filme de acelaşi gen şi nu a ascuns amiciţia strânsă cu Gabriel Liiceanu.

Nu în ultimul rând, s-a raportat la scrierile sale ca la „proprii copii”, nominalizând „Nostalgia”, „Orbitor” şi „Levantul” printre volumele sale de suflet. Într-o viziune ceva mai asemănătoare cu lumea din ficţiunile sale, a numit fiecare scriere drept organe vitale, indispensabil în felul său, ale unui corp imaginar – opera sa.

„Scrisul meu e organic, este un rezumat al vieţii mele, iar fiecare scriere a împrumutat ceva din întreg”, a mai spus scriitorul, care, la final, a împărţit zeci de autografe iubitorilor cărţilor sale.

De ce iubim cărţile?

Înainte de plecare, întrebat de ce să (mai) iubim cărţile, astăzi, Cărtărescu a răspuns cititorilor „Vieţii libere”:

„Din acelaşi motiv ca de 4.000 de ani încoace, de când există cărţi sau, mă rog, de când avem literatură. Şi anume pentru că nu putem fără ele. Pentru că oamenii au nevoie permanent de modele şi de exemple de urmat, de poveşti din care avem de învăţat sau care doar ne delectează.”

Citit 771 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.