„După înmormântarea de la Galaţi a principelui Württemberg, când Potemkin a greşit trăsura, urcându-se în cea care adusese mortul, cneazul s-a încredinţat că atunci şi acolo a luat boala <<morboasă>>”, consemna scriitorul Mircea Radu Iacoban în ziarul „Monitorul” de Suceava! Avea să moară în 1791, când, „depus mai întâi la Golia, a avut parte de <<mare ţeremonie care nu s-a mai văzut pe lume>>. Din câte se pare, l-a răpus malaria.” (https://www.monitorulsv.ro/Coltul-condeierului/2016-11-01/Cine-sa-mai-stie)
În ianuarie 1872, la Iaşi, a fost semnată pacea dintre Rusia și Turcia, după anii de stăpânire a Galaţilor, a întregii Moldove. Deci, la moartea tânărului duce german Würtenberg, înmormântat la Galaţi, eram încă în plin război, din nou al altora, pe pământul nostru prea răbdător!
Ocini haraşo?!
Ce limbă am fi fost obligaţi să vorbim dacă oastea ţarului Petru I, umăr la umăr cu cea a lui Dimitrie Cantemir, ar fi înfrânt duşmanul nostru „de serviciu” din cărţile de şcoală, păgâna armata turcă, în 1711, într-o bătălie în care ruşii deţineau arme chimice franceze? Nu am mai fi vorbit româneşte, nici măcar franţuzeşte sau englezeşte, ci... limba rusă! Vreme de decenii, armatele ţarilor ocupau Ţările Române şi greu se mai lăsau duse de alte puteri, şi acelea parşive! Jecmăneală, organizare mai eficientă a economiei românilor pe timpul Regulamentului Organic, dar care ne făcea de fapt mai eficient... de muls, de dat hrană şi de materii prime!! În acel timp, deşi nu făceau parte din teritoriile imperiale turceşti, din Ţările Române şi nu de la turcii învinşi au stors oamenii prinţului Kiseleff despăgubiri de război uriaşe! Apoi, în Războiul din 1877 - ´78, alt ţar a chemat în ajutor armata română, în schimb, ne-a furat apoi judeţele Ismail, Cetatea Albă (Bolgrad ori Akerman, acum în Ucraina) şi Cahul, acum în Republica Moldova! Iar puterile europene civilizate nu ne-au permis prezenţa la negocierile de pace! O uşă-n nas! Ca să nu mai vorbim despre sângeroasa stăpânire a URSS asupra României contemporane!
Şi, atunci când nu se deranjau să ne ocupe, ruşii ne conduceau de la distanţă, folosind din plin, şi la Galaţi, spionii ţarişti şi influenţa Consulatului, şi corupţia. Când era de dus vreo bătălie europeană, „deranjul” se făcea tot pe pământul românesc!
În acest serial, vom vorbi şi despre propagandistul Potemkin şi creierul său îmbălsămat, vom vedea cum Napoleon Bonaparte se oferea să îi dea pe tavă ţarului Alexandru I Valahia şi Moldova, despre asediul cetăţii turceşti de la „Ibraila”, clădită de Soliman Magnificul, când ţarul Nicolae I era cât pe ce să fie spulberat de o ghiulea şi despre demolarea, până la 1831, a zidurilor, cu 3.000 de salahori aduşi din Principate, sau despre „hrubele”, galeriile care străbat Galaţiul şi Reniul pe dedesubt, proiect ingineresc probabil rusesc. Vom mai aminti Crucişătorul „Potemkin” şi „năvălirea” lui Gherea, nebuneasca aventură a colonelului Boyle, omagiat la Galați şi bomba de la Senat, din 1920, Sala „Stalin” şi oraşul Stalin, „davai ceas”, Tănase şi literatura sovietică etc.
Mort la numai 21 de ani
Cel care tocmai fusese coborât din dric, în oraşul nostru, ca să... îi facă loc prinţului Grigory Potemkin, principele Karl von Württemberg, murise lângă oraşul nostru, la vârsta de numai 21 de ani.
Tânărul duce Karl Friedrich Heinrich von Württemberg a murit la 22.08.1791, într-o tabără militară de lângă Galaţi, unitatea sa având cartierul general în portul Cherson, Ucraina. Chiar oraşul în care, după un veac, ţarul Nicolae al II-lea avea să îl pregătească Curţii Regale a României, Guvernului Român şi notabilităţilor, dacă acestea s-ar fi retras în exil, în Primul Război Mondial, lăsând restul de ţară, încă necucerit de Puterile Centrale, pe mâna aliaţilor militari ţarişti...
Ducele Karl a avut numeroşi fraţi şi surori, printre care şi una cu nume slav: Maria Feodorovna, am mai găsit pe site-ul LEO-BW – sistemul de informare regional pentru Baden-Wurttemberg. Cum prinţul Potemkin se temuse că s-a molipsit de la tânărul duce mort, putem deduce şi cauza decesului acestuia: malarie, datorată, desigur, ţânţarilor de la Dunăre, Brateş sau din Bădălanul mereu inundat. La tatăl său, tot duce, „se fac mai multe referiri în comedia Nevestele vesele din Windsor, de Shakespeare, în care se spun o serie de glume antigermane", aflăm din Wikipedia. O să vi-l arăt într-o pictură şi pe un frate al ducelui… ditai regele! Adică Frederick I, primul rege al ducatului Württemberg (provincie, stat aflat sub conducerea unui duce), înfiinţat la 1495, situat în sud-vestul Germaniei de astăzi.
Încă de pe vremea ţarului Petru cel Mare, în armata imperială rusă erau angajaţi ofiţeri, chiar generali francezi şi germani. De pildă, guvernatorul Odesei, contele Armand de Richelieu, cel care a clădit oraşul, a fost francez. Şi Tudor Vladimirescu al nostru a fost instruit în armata rusă, alături de care a luptat în Bulgaria, contra turcilor, cu rangul de polcovnic (colonel, comandant de „polk"). Şi Imperiul Otoman angaja ofiţeri francezi sau britanici, chiar şi români. De pildă, Grigore, cel poreclit „Beizadea Viţelu”, fiul „hospodarului” (domnului) Moldovei Mihail Sturza, a slujit în armata turcă, chiar ca general, sub numele Muhlis Paşa, adică, pe turceşte, „Paşa (înalt demnitar) - Filantrop”. Tatăl său, sub domnia căruia s-a înfiinţat Porto-Franco şi la Galaţi, se declara cu mândrie... cetăţean rus, şi a colaborat cu Imperiul Ţarist!
Poveşti de familie cu sfori şi trape
Fratele tânărului german mort, viitorul rege Frederic I, a avut o soră mai mică, Sophie, căsătorită Ţareviciul Pavel, viitor împărat al Rusiei. Frederic și-a urmat sora în Rusia, iar Împărăteasa Ekaterina a II-a l-a numit guvernator general al Finlandei de Est. Frederic s-a căsătorit cu Ducesa Augusta de Brunswick-Wolfenbüttel la 15 octombrie 1780 la Braunschweig. Căsătoria nu a fost una fericită. Nouă ani după moartea ei, el s-a recăsătorit cu fiica regelui George al III-lea al Marii Britanii. În 1800, armata franceză a ocupat Württemberg şi ducele s-a refugiat la Viena. În 1801, Frederic a devenit regele Frederic I şi s-a aliat cu Napoleon Bonaparte, dându-şi o fiică de soţie fratelui lui Napoleon, Jerome, mai informează Wikipedia. Astfel, devenind automat duşman al englezilor, adică... al socrului său!
Ce căuta tânărul german defunct în armata ţaristă? Să nu uităm că pe tronul Imperiului rus domnea ţarina Ecaterina cea Mare, născută în Prusia.
(Va urma)
CITIȚI ȘI despre istoria gălăţeană din prag de secol XX
Foto 1. „Poarta Turcească” – de han turcesc sau albanez de sfârşit de secol XVIII, început de XIX, deci cam din vremea lui Potemkin, preciza, pentru Anca Melinte de la VL, arheologul tulcean dr. Gabriel Jugănaru, despre fosta clădire cu ziduri mai groase decât la Curtea Domnească şi Hanul lui Manuc (foto: Marius Mitrof)
2. Fieldmareşalul Potemkin
3. ”Export” de sânge prusac: Ţarina Ecaterina cea Mare, la tinereţe
4. Karl, tânărul duce german, mort la numai 21 de ani, lângă Galaţi
5. Şi fratele ducelui Karl, regele
