Victor Dragomir ne-a prezentat o proză scurtă, cu titlul Lipsește un înger, care ar fi putut foarte bine să se intituleze Să mergem, Papito! – expresia cu care se încheie într-un mod inspirat povestea.
”Am putea încadra lucrarea prezentată la un gen literar pe care l-am putea numi lirism magic. Dacă nu ar exista cele două entități – îngerul și demonul – nu ar exista nici cele două căi pe care omul să le aleagă – calea binelui și cea a răului. Un text bine articulat și care cred că ar mai putea fi dezvoltat. Ar mai putea lucra la unele forme de exprimare. În rest, dă dovadă de meșteșug în a construi un text.” (Gabriel Gherbăluță)
”Am citit o carte despre existența îngerilor păzitori, a unui american care a trecut printr-o cumpănă și a scăpat, după care a început să cerceteze evenimente reale cu îngeri păzitori; la Victor Dragomir, este foarte bine prinsă lupta dintre bine și rău (satana și îngerul păzitor – în cazul nostru); textul este realist și foarte bine realizat; o bună proză scurtă pentru revista Vremea Seniorilor.” (Coca Drăgan)
”Victor are capacitatea de a cizela fin, aproape ca un bijutier, inelul rotund al scrisului său; nimic nu este aşezat la voia întâmplării; construieşte personajele şi firul narativ, cu delicateţea unei aripi de înger.” (Daniela Lăcrămioara Capotă)
”Senzația de cruzime a destinului este copleșitoare. Realizezi că autorul dispune de instrumentele necesare transmiterii acestor senzații. Este evident firul religios însoțitor al narațiunii. Povestirea are miez și intensitate, iar onomastica este pe măsură, vezi Varahiil - serafimul ori Hamaliel - îngerul de rang inferior. Finalul este exact așa cum trebuie să fie, dând cititorului răgazul de a-și reveni din anxietatea în care tocmai se pierduse.” (Nelu Păcuraru)
”M-a trimis la marii scriitori ruși; text de un lirism debordant; are putere de transfigurare; introduce cititorul într-o atmosferă pe cât de stranie, pe atât de luminoasă; bine realizată pendularea între bine și rău, între lumină și întuneric, între frumos și urât; un text bine scris, bine dozat – servit, parcă, cu lingurița; un text – balsam, o bucurie a sufletului. Mesajul: orice tristețe aduce cu ea și o bucurie.” (Anca Șerban Gaiu)
”Reușește să creeze o atmosferă enigmatică și plină de tensiune. Dialogurile dintre personaje sugerează o preocupare divină față de pământ și de sufletele oamenilor, ceea ce oferă textului un cadru profund și impresionant. Prezența îngerilor și a noțiunii de Arhiva Sufletelor aduce un plus de mister și metafizic. Fiecare detaliu pare să fie atent ales pentru a sublinia temele de destin și intervenție divină. Conflictul dintre voința divină și viețile pământești este bine punctat, în special în secvența în care femeia însărcinată simte prezența unui înger, dar și o anumită frământare interioară. Această idee că îngerii sunt martori tăcuți ai vieților noastre este prezentată într-un mod interesant și captivant.” (Silvia Curelaru)
”Pare un text dintr-o altă lume; nu am mai întâlnit atâta energie și atâta certitudine într-un text. Înălțător, profund – plin de lumină și foarte poetic.” (Carmen Neacșu)
”M-a trimis la realismul magic al lui Jorge Luis Borges și - de ce nu? – al lui Victor Cilincă și Apostol Gurău.” (I. Gh. Tofan)
”Mult lirism; îngerul este aproape umanizat; a reușit să rotunjească proza, fără a plictisi/ îndepărta cititorul; îngerul este o prezență aproape sesizabilă – ceea ce înseamnă că autorul a trait ceea ce a scris.” (Ecaterina Păun)
”Rămâne ca un semn de întrebare de ce nu are unitate și continuitate stilistică în toate prozele prezentate; asta înseamnă, după mine, că dă dovadă de amatorism, deși are cu ce - este un tip cultural. Nu cade în banal, pentru că s-a implicat emotional; mi-a amintit de Rainer Maria Rilke, cu scrierea sa Povestiri despre Dumnezeu. Nu m-a convins că are condeiul format; să-și canalizeze forța creatoare consolidându-și unitatea stilistică.” (Stela Iorga)
”În cartea Despre îngeri a lui Andrei Pleșu, aflăm că îngerii sunt dublul ceresc al oamenilor; proza din seara aceasta are multă sensibilitate, caută iubirea în orice și oriunde; dă senzația că trăiește faptele povestite; remarcabil cum a prins și redat lupta perpetuă între înger și demon; se străduiește să prindă cuvântul în curgerea lui firească; un text reușit.” (Mioara Ardieleanu)
Vineri, 27 septembrie, ora 18,00, la sediul VL va citi Nelu Păcuraru.
