Într-o atmosferă cu participare deosebită - colegi, prieteni, membri ai Cenaclului "Noduri şi Semne" - Anca Șerban Gaiu și-a lansat, vinerea trecută, volumul de poezie "toată lumea îl iubește pe chopin" - apărut, de curând, la prestigioasa "edituravinea" din București, patronată de poetul Nicolae Ţone și care este, după cum se știe, profilată, în special, pe publicarea de poezie.
Mediatorul serii a fost poetul Andrei Velea, iar scriitorul Tudor Neacșu a completat evenimentul de la noua galerie "Black Box Hala" cu un spectacol de proiecții ale unor imagini inedite din colecția de realizări personale.
Redăm din opiniile exprimate, de-a lungul timpului, cu privire la creațiile poetei:
"Cu siguranță, toată lumea îl iubește pe chopin are toate ingredientele marcă proprie Anca Șerban Gaiu. Are un stil inconfundabil. Poezia ei este plină de emoție care provoacă emoție. Ca și în viața de zi cu zi, poeta reușește să jongleze cu extremele, face treceri sigure și rapide de la o naivitate bine mânuită la un cinism contextual care șochează sau poate pleca de la un romantism pur sânge și în final să ajungă la un pragmatism dur, înfiorător." (Simona Toma)
"Ancorată afectiv într-un trecut ars cu nerăbdare, cu patimă şi cu o stranie bucurie, poeta Anca Şerban Gaiu îşi consumă prezentul artistic mișcându-se graţios printre reperele ce i-au marcat existenţa; de aici, poate, forţa epică şi lirismul debordant care-i susţin ca o armătură mirobolantă structura poemelor, de aici - ideea de substanţă şi realism. Frecvent și aproape declarativ, Anca Șerban Gaiu pornește, în poemele sale, de la realități, evenimente, povești șocante, dure, reportericești pe care le distilează interior, motivându-și, parcă, demersul poetic încărcat de nedumerire și revoltă, deznădejde și durere, dar și de o răbdare și speranță sinequanone, în filozofia ei; amprente obsesive în poemele sale sunt patriotismul și dreptatea/ nedreptatea socială, războiul și pacea, credința și necredința, frumosul și imundul - toate plutind ca o boare otrăvită și otrăvitoare asupra întregii creații divine, distrugându-i armonia; au dramatism și spectaculozitate (a se vedea/ asculta radiovocativ - Cărți de la prieteni - G.G.)." (Ion Avram)
"Îmi plac poemele pentru că le înţeleg, sunt prietenoase cu cititorul, curg frumos, sunt echilibrate. Imaginile sunt clare şi metafora este puternică. Unele imagini gingaşe alternează cu altele dure, reale. Cred că Anca s-a împlinit ca poet." (Iulian Mardar)
"Anca Şerban este o poetă. Are putere de sintetizare a poveştii. Îmi place spiritul stănescian pe care-l aduce la modul ei de a zice şi pe care si l-a asumat, nu numai că şi l-a însuşit. Ea devine o voce socială, chiar dacă temele sunt arhicunoscute. Atunci când nu-şi propune cu dinadinsul ceva, îi iese bine textul. Nu este o noutate că Anca Şerban se află în poezie. Are un simţ al sintetizării, pentru că fiecare poem este o poveste în sine. Topica este reuşită. Stările nu sunt scrise, ci induse prin atmosfera creată. Vedem la ea o anume grijă de a nu tulbura lucrurile. Există o treaptă a socialului care o încearcă şi o modalitate aproape organică de a structura poveştile, de a implementa atmosfera în lucruri, de a reda acel dulce-amar al pierderii. Are o cuminţenie venită din resemnare şi din înţelegerea lumii." (Dimitrie Lupu)
"O constantă a poeziei sale este patriotismul. Se apropie cu îndrăzneală de temele mari ale literaturii române; are putere de creaţie; are şi exerciţiu de condei, unde se vede influenţa stănesciană. Să nu se mai lase prinsă de jocul cuvintelor în detrimentul stilului pe care şi l-a format deja. Cu mijloace puţine, realizează imagini frumoase. Slaba reprezentare a metaforei este benefică textelor. Are capacitatea de a transmite mesajul." (Stela Iorga)
"Se vede că are instinct - în sensul că scrisul necontrolat/ spontan îi face bine; structura de haiku de genul: cuvântul - căderea unei pene vii pare la ea acasă; are imagini frumoase ca poezie şi ca paradox. Anca Şerban Gaiu are spiritul fâlfâitor - parcă în dans/ joc de butterfly şi stilul cu care ne-a obişnuit şi cu care-i stă bine în poezie, care ar putea trimite la un stil Noduri şi Semne mai cu seamă ca stare, pentru că are expresii frumoase, are unele ziceri cu care parcă ar vrea să uimească cititorul, are senzualitate la zone pitoreşti; o poezie care rezistă." (Victor Cilincă)
"Eul liric mi-a propus un plăcut antrenament al ochilor: ochiul deznădejdii, ochiul absurdului, ochiul demitizării, ochiul falsei exaltări; imaginile trăiesc prin intermediul unor amintiri sau al unor realităţi diferite care, în goana scriiturii, par a se îngemăna fără a-şi pierde esenţa. Poeziile Ancăi Şerban respiră fără să fie ajutate de metafore în plus." (Radu Dragomir)
"Evoluţia ei pare naturală şi consistentă; reuşeşte foarte bine în poezia socială - să mai abordeze asemenea subiecte; să-şi găsească echilibrul între simţirea poetică şi scris." (Tudor Neacşu)
"Nu se exprimă direct, ci nuanţat şi subtil, apelând mult la sugestie. Parcă ar transmite cineva, ceva de pe altă planetă. Alternanţa de propoziţii scurte cu lungi face bine textului. Pare detaşată de subiect, impersonalitate ce o ajută." (Monica Harhas)
"Am perceput textele, care sunt de o tristeţe dezarmantă - ca şi cum ar fi carne din carnea autoarei. Discuţia între sine şi propria conştiinţă are profunzime - un fel de cădere într-un ton unde nu se regăseşte în întregime." (Tatiana Nona Ciofu)
Vineri, 25 octombrie, de la ora 18,00, la sediul "Viaţa liberă", va citi Mioara Ardieleanu.
