Motto:
Poezia este încarnarea unei emoții într-un limbaj.
(Charles du Bos, prin I.M.)
Pe 28 ianuarie a.c., scriitorul, colegul și prietenul nostrum de cenaclu Iulian Mardar (I.M.) ar fi împlinit 53 de ani, dacă, acum un an și nouă luni, nu ar fi trecut în neființă. Acest fapt ne-a determinat să-l comemorăm săptămâna trecută, omagiindu-i viața și creațiile literare prin discuții/ amintiri despre întâmplări/ evenimente din întâlnirile noastre cu el/ despre el și printr-un moment de lectură susținut de Antonela Mardar - soția scriitorului, care ne-a prezentat cinci texte (trei de proză scurtă, "Câștigătorul", "Metamorfoza bidonului de plastic", "Elementul lipsă", și două de poezie, "Știu" și "Sentimente"). În toate textele citite, cei care l-am cunoscut l-am regăsit pe prozatorul/ poetul/ filosoful/ umoristul/ publicistul I.M.
(…) Exact ăsta era Pavel Căpățână. Deși nu era în acel institut decât de câteva luni, se remarcase prin lipsa oricărui instinct de supraviețuire. Spunea ce gândea, crezând că e de datoria fiecăruia să spună adevărul despre ceilalți, așa cum îl vede fiecare. "Vă spun acest lucru pentru a vă ajuta să deveniți oameni mai buni", le zicea el, după ce i se reproșa că întrecuse măsura. Acum, de exemplu, deși se hotărâse de acasă să nu spună despre cine este vorba, făcuse pe dos în doar un minut. Oricum s-ar fi aflat, pentru că nu erau chiar greu de văzut greșelile acelea. Pentru el, limba română era sfântă, iar gramatica fusese punctual lui forte în școală. Îi plăcea foarte mult să citească și considera că e de datoria fiecărui roman, indiferent de domeniul în care activează, să se pună la punct cu limba română, măcar o dată pe an. Acest lucru nu i-a făcut prea mulți prieteni în department. (…) ("Elementul lipsă")
Ce sunt eu, ca sentiment?/ Nu știu ce sunt, tare mă tem/ că nu știu. Dar, iată,/ moartea mi se pare că este/ primul sentiment al vieții,/ iarba este un sentiment/ al pământului, materia este/ sentimentul sufletului…/ Ploaia aceasta curată, de vară,/ mi se pare a fi sentimentul/ ochilor tăi, iar ochii tăi/ trebuie să fie/ sentimentele unui înger/ vâjâind în urcare./ Ah, uite, Doamne, cum/ se mai leagă lucrurile între ele,/ fără să mă ajungă, însă, deși eu știu,/ da, știu de mult/ că lumea toată nu este decât/ un sentiment al creației,/ și mai știu/ că respirația e sentimentul aerului,/ așa cum aerul este sentimentul păsărilor./ Dar eu? Eu ce sentiment sunt?/ Nu știu, tare mă tem că/ nu știu./ Dar, iată: tu, iubito, sigur/ ești sentimentul clipei în care m-am născut. ("Sentimente")
"I.M. este un scriitor complex, complet - poet, prozator, dramaturg. Uneori, descompune tristețea lumii exterioare în puncte, linii, culori - fiecare dintre ele simbolizând situații, sentimente, emoții; alteori, croiește cu blândețe personaje care au un umor irezistibil." (Daniela Lăcrămioara Capotă)
"Despre I.M. pot spune că valoarea sa răzbate dincolo de existența materiei. Este, fără îndoială, un scriitor cu o puternică amprentă de originalitate. În seara aceasta, mi-au plăcut mult poeziile. Sunt adânc înrădăcinate într-o strălucire inconfundabilă. Mi-a atras atenția povestirea "Câștigătorul", plină de umor negru și ironie fină, o veritabilă perlă șlefuită în proză scurtă." (Victor Dragomir)
"Am să vorbesc despre textele lui I.M. exact cum le-aș fi comentat dacă el ar fi fost aici. Prima proză mi s-a părut cea mai bună. Poate fi privită în multe straturi, autorul reușind să contureze, cu dibăcie, neputința psihică a personajului central, de a putea trăi în realitate o existență bogată și celebră - alegând să consume această posibilitate, într-o stare de visare, după care să se întoarcă la viața lui măruntă, o viață pe care o putea trăi și în care se simțea în largul lui.
Poeziile le-am privit ca pe niște călătorii profunde, un amestec de reflectare și dragoste, reușind să mă emoționeze.
În scrierile lui, I.M. a pus părți din sufletul său; are gustul acela dulce-amărui, care reușește să îți dea, într-un mod aproape perfect, două stări emoționale complet opuse. Un echilibrist - a jonglat cu zâmbetul, aproape fără cusur, o mare tristețe." (Carmen Neacșu)
Vineri, 31 ianuarie, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citește Silvia Curelaru.
