Pedro Negrescu (pe numele real Petronius Aciocârlănoaei) s-a născut la Tecuci, pe 25 aprilie 1969. Colaborator fidel al multor muzicieni români reprezentativi – saxofonistul Garbis Dedeian (cu care a debutat în jazz), Mircea Tiberian (care i-a fost profesor), regretatul Johnny Răducanu, dar şi din alte ţări: bulgarul Ventzislav Blagoev, ungarul Köszegi Imre, sârbul Ivan Alexeevici, saxofonistul american Chico Freeman etc., Pedro Negrescu s-a impus şi peste hotare, participând la festivaluri de Jazz in Polonia, Grecia, Spania, la turnee în Italia şi la Los Angeles, unde a urmat studii post-universitare şi a colaborat cu Larry Livingston. Este doctor în muzică, specializarea dirijat orchestră. Este dirijorul orchestrei studenţeşti a Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi, unde predă şi disciplina Dirijat orchestră. Cântă la contrabas, violoncel, trompetă, corn şi pian.
„Am vrut să devin un George Enescu”
„Am fost, de mic, beneficiarul unei atmosfere speciale în familie. Bunicul şi cumnaţii din partea mamei erau muzicanţi, astfel că am crescut văzând şi ascultând muzică. Am fost un copil destul de cuminte. Idealul meu era să devin un instrumentist virtuoz, să devin şi eu un George Enescu”, dezvăluie Pedro Negrescu.
Contrabasul
„Deşi în primele clase de şcoală am studiat violoncelul, contrabasul este unul dintre primele instrumente pe care le-am văzut. Am şi acum un melc, un cap de contrabas, care a aparţinut bunicului meu. În liceu am cântat rock, pop-music, cafe concert, lăutărie, muzică de petrecere, la nunţi, botezuri, înmormântări, defilări şi la jurăminte militare. În armată am făcut parte din fanfară: am luat parte la tot ce înseamnă secţiune muzicală. Contrabasul a venit în mod firesc în clipa în care am cântat în primul taraf”. Acum, Pedro Negrescu este considerat cel mai bun contrabasist de jazz din România.
„O răzbunare a naturii”
A cochetat cu teologia şi actoria, dar a urmat, la Conservator, Regie de operă şi, în paralel, Jazz. Şi-a luat doctoratul în dirijat orchestră: „Tot ceea ce se petrece acum cu mine vine ca o răzbunare firească a naturii, pentru că eu nu am putut fi oprit: un talent nu poate fi împiedicat, un fenomen muzical autentic nu poate fi oprit nici de securitate. El se manifestă! Ar fi păcat ca el să fie înecat în alcool sau în disperare şi sunt milioane de asemenea exemple. Zodia mea este extraordinară, sunt născut sub semnul reuşitei. Nu m-am născut ca să pierd”.
„Nu renunţ la jazz, dar nici nu mă opresc la el”
„N-am să renunţ la jazz, dar nici n-am să mă opresc la el. Pentru că jazzul nu este suficient pentru dorinţele mele lăuntrice, pentru ceea ce simt eu. Vreau să cânt, vreau să compun, vreau să dirijez. Ruşii spun că fiecare dirijor poartă sunetul orchestrei în sine. Eu cred că am un sunet al meu, dar deocamdată nu mă simt cu totul stăpân pe meseria asta. Mi-am dat seama că totuşi nu sunt chiar atât de la început pe cât credeam, nu ştiam că pot să ajung să lucrez, că pot fi explicit şi că pot obţine ceva de la o orchestră, indiferent de pe care meleaguri. Sunt recunoscător tuturor celor care m-au învăţat despre meseria asta şi celor care în continuare mă ajută”.
Muzica este leac
„Am nevoie de muzică: este leac, notele sunt ceaiurile de fiecare zi... După părerea mea, cuvântul şi muzica se află în permanent conflict. Există o semantică propriu-zisă, a textului, a cuvântului, şi există o semantică a muzicii. Şi nu de puţine ori ele sunt în deplin antagonism. Trebuie genialitatea lui Puccini sau a lui Ceaikovski să pui împreună sensul frazei muzicale cu sensul frazei literare. Muzica nu e o sclavă, nu poate fi o cenuşăreasă a artelor. Muzica este regina tuturor artelor”.
Proiecte şi colaborări
Are o activitate susţinută. Colaborează cu Orchestra Naţională de Cameră de la Chişinău. A concertat, de curând, Iaşi, Bistriţa şi Botoşani. „Voi mai avea alte două colaborări cu Teatrul Naţional din Târgu Mureş. Sunt aşteptat în Bulgaria, la Radio Sofia şi mai urmează apoi o colaborare cu pianistul italian Alessandro Marano, directorul unui Festival Mozart de pian, în Sicilia, unde voi dirija. Din partea maestrului Goia am primit invitaţia de a dirija, la toamnă, în cadrul Festivalului „Regina Vioara”, de la Chişinău”, spune Pedro Negrescu. Până atunci, îl vom putea vedea şi asculta la Galaţi, pe 6 aprilie, la Scena Cafe.
„Va mai dura până să devin ceea ce voi fi”
„Încerc să argumentez, să confirm acest „sunt” al meu: nu ştiu dacă sunt extraordinar, aş prefera să nu fiu un dirijor slab sau unul oarecare. Aş prefera să fiu privit ca un slujitor al muzicii. Probabil că încă va mai dura destul de mult până să devin ceea ce voi fi. Şi nu ştiu dacă înseamnă atât de mult ceea ce sunt acum. Însă nu vreau să fiu nerecunoscător. Tot timpul spun lucrul ăsta: sunt foarte mulţumit şi simt că sunt un norocos”, conchide Pedro Negrescu.
