Pictorul şi profesorul Gheorghe Suciu împlineşte astăzi 69 de ani. Privindu-i lucrările nu poţi să nu remarci bucuria de a trăi şi lumina ce răzbate din pânzele sale, dar şi privirile profunde, mature (chiar şi cele ale copiilor) din portretele ce poartă semnătura sa. Născut la Subcetate, Hunedoara, Gheorghe Suciu a urmat două facultăţi - Artele Plastice la Timişoara şi Filologia la Iaşi.
S-a stabilit la Galaţi în 1967, fiind profesor la mai multe şcoli până în anul 2000, când s-a pensionat. Deşi pictează de aproape 50 de ani, a fost conştient tot timpul că starea de sănătate nu-i va permite să trăiască numai din artă. Pe când avea 18 ani, în urma unei epidemii de poliomielită, a contractat boala. Aceasta însă nu l-a împiedicat să vadă partea frumoasă a vieţii, să nu-şi piardă simţul umorului şi să lupte cu destinul, deşi problemele de sănătate l-au ţintuit, în ultimii ani, în casă.
"Arta mă ajută să supravieţuiesc"
„Destinul m-a făcut să nu-mi pun problema de a trăi din artă, ci din salariul de profesor. Acum, de când sunt la pensie, arta mă ajută să supravieţuiesc”, spune cu sinceritate Gheorghe Suciu. „Cred cu convingere că se poate trăi din artă, dar în condiţii sociale benefice. Şi îi admir pe cei ce au curajul să facă acest lucru”.
A deschis 17 expoziţii personale şi a publicat două cărţi de poezii – „Surâs amar” şi „Jurnalul unui berbec însingurat”. Regretă că nu poate să mai meargă în natură şi printre oameni. Se bucură de fiecare zi în care poate lucra şi ori de câte ori prietenii, foştii elevi sau colegi îi deschid uşa. Pictura reprezintă pentru Gheorghe Suciu „substanţa care arde şi mă ţine în viaţă, precum ceara de la o lumânare”. A învăţat că esenţial e să fii om şi să-i preţuieşti pe cei ce merită. Pentru că îl preţuim îi spunem astăzi, din toată inima, "La mulţi ani!".
