„Probabil cel mai bun produs din ultimul timp al “şcolii tecucene” de poezie (copil din florile Poeziei, urmaşul care promite să-i întreacă pe predecesorii Vasile Sevastre Ghican, Eleonora Stamate, Constantin Oancă ori Dionisie Duma; atât cât se poate întrece omul în… metaforă), Paul Blaj se cam joacă aşa cum vrea el prin labirinturile metaforei, uşurinţa cu care câştigă mai mereu fiind singurul inconvenient şi singura capcană în care poate cădea decisiv un scriitor autentic”, nota, în urmă cu zece ani, criticul A.G.Secară, într-o cronică la una dintre primele cărţi ale lui Paul Blaj.
Anii au trecut, tânărul poet a continuat să scrie, şi nu oricum: anul trecut, a fost premiat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Bacău, pentru volumul „Mănuşi pe nisip”. Acum, la cea de-a zecea carte, ce îi va fi lansată astăzi, la ora 12.00, pe Faleză, la Foişor, acelaşi A.G.Secară îl numeşte pe Paul Blaj „un maestru al îmblânzirii nostalgiilor (…), un alpinist al poeziei şi al iubirii, dar unul care preferă umbrele Everestului şi lumina sacră a Tibetului, sau, mai exact, a Golgotelor, ştiind că umbrele munţilor sunt cel mai greu de cucerit!”.
Cartea se intitulează „Memorialul dantelelor galbene” şi este numărul 8 în colecţia cArtEsenţe, editată de Centrul Cultural „Dunărea de Jos”.
