Pictorul Gheorghe Suciu şi-a deschis cea de-a 17-a expoziţie personală, la Galeriile de Artă. Intitulată „Atracţia culorilor”, aceasta oferă privitorilor, aşa cum spunea la vernisaj preşedintele filialei Galaţi a UAP, Aurel Manole, „o bogăţie de culori, de o frumuseţe deosebită, pe care orice iubitor de artă ar dori să o aibă acasă”. „Niciunde nu e mai plăcut şi mai bine pentru un pictor decât în atelierul de lucru, unde fiecare artist se regăseşte, cu trăirile şi gândurile sale închinate frumosului”, a afirmat Aurel Manole.
Pentru Gheorghe Suciu, însă, orice vernisaj constituie, în ultimii câţiva ani, singura sa posibilitate de a ieşi din liniştea şi singurătatea atelierului şi de a se întâlni cu cei ce îi preţuiesc strădania.
Teodor Vişan a remarcat, la rândul său, coloritul plăcut al lucrărilor din expoziţie şi a declarat: „Gheorghe Suciu pare un artist liniştit, dar are frământări interioare deosebite”, făcând trimitere la o lucrare cutremurătoare, intitulată „Ultimul drum”. „Este un artist care iubeşte natura şi, dacă Dumnezeu i-ar fi lăsat puterea să meargă în aer liber, cred că ar fi pictat numai în natură, pe câmp”, a mai spus Teodor Vişan.
Autorul le-a mulţumit tuturor celor ce l-au sprijinit în realizarea expoziţiei şi a mărturisit: „Pe 31 august se împlinesc 45 de ani de când am poposit în Galaţi, ca absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Timişoara, ca şef de promoţie. Ca profesor şi ca artist, le mulţumesc celor ce m-au format în liceu, la Arad, care mi-au fost modele. Din 1970, am început să expun la Galaţi, în special grafică. Abia în 1989 am iniţiat seria expoziţiilor personale, în această sală, a Galeriilor de Artă. În ultimii ani am lucrat mai multă natură statică, din cauză că nu mă mai pot deplasa. Păstrând proporţiile şi marea diferenţă între mine şi Ştefan Luchian, amintesc faptul că şi acesta, în ultimii ani a pictat foarte multe naturi statice, pentru că, la fel ca şi mine, nu mai putea să meargă. Multe dintre imaginile prezentate aici sunt făcute după fotografii - ca, de exemplu, seria de lucrări dedicate vasului Libertatea”.
Referindu-se la dorinţa fiecărui artist de a fi cel mai bun, Gheorghe Suciu a amintit faptul că atunci când le trimite prin poştă prietenilor săi felicitări de Crăciun sau de Paşti, obişnuieşte să semneze, cu modestie, „Le plus petit peintre” - adică cel mai mic dintre pictori. „Fiecare dintre noi, mai ales în tinereţe, am avut senzaţia că vom putea rupe pământul în două. Însă, tot fiecare trebuie să recunoaştem, la un moment dat, că, la scara vieţii, nu suntem decât un fir de nisip, un mic pomişor în marea grădină care se numeşte arta mondială”.
