„Am fost (…) ascultător neveste-mii în primii ani de căsătorie” * „Perechea Ceauşescu în trăsură cu regina Angliei! Îmi venea să plâng!”
„Veniţi în partea stângă şi ţipaţi, că nu v-aud!”, s-a adresat cu francheţea sa cunoscută istoricul Neagu Djuvara, tânăr de aproape un veac, înconjurat de câţiva tineri jurnalişti gălăţeni. O discuţie degajată, caldă, din păcate, destul de scurtă, din care trebuie reţinute cel puţin câteva lucruri. „O singură dată în viaţa mea am luat o hotărâre – e când NU am refuzat să plec în Africa, când mi s-a propus o întreprindere atât de năstruşnică, ca un fost tânăr diplomat român să se ducă să creeze, să constituie, să înfiinţeze Ministerul de Externe al unei ţări africane nou independente. Era o nebunie! Cu media cea mai înaltă a temperaturii de pe glob!” Pe ce drum e România? „Rău! Întâi fiindcă pleacă tineretul!” – se întoarce unu la sută din cei plecaţi la şcoli în străinătate. Şi aşa, „de ce dracu´ din acest tineret valabil iese o clasă politică o-ri-bi-lă?! Eu nu mai vreau să fac politică, că mi-am aprins paie în cap cu toată România! Nu mai vreau să pun niciun epitet, căci risc iarăşi să iasă scandal…”
"Ceauşescu era un profund cretin, dar era atât de dibaci"
Apropo de scandal, istoricul a amintit şi un răspuns dat unei ziariste cu câţiva ani în urmă: „Eu, ca prostu´, i-am spus aşa, cu un zâmbet – dar zâmbetul nu apare în scris… Aşa era fraza: cum se face că Ungaria, Cehia, Polonia au făcut progrese în ultimii 20 de ani, noi nu? I-am zis: alea nu E ortodoxe… Ioi, Iştenem! („O, Doamne” – maghiar. n.red.) A doua zi a apărut România liberă cu un titlu mai mare decât titlul ziarului: DJUVARA SPUNE CĂ SUNTEM ÎN ÎNTÂRZIERE PENTRU CĂ SUNTEM ORTODOCŞI! S-a terminat, s-a terminat cu relaţiile mele cu Patriarhatul României. Eu spuneam totuşi un adevăr istoric: ţările ortodoxe s-au lăsat întotdeauna greu să adopte orişice noutate care vine din Occident. Deci întârzierea asta nu e numai a noastră – e a tuturor ţărilor ortodoxe care în timpul, ştiu şi eu, Renaşterii italiene, nu mai vorbesc şi de protestantism, au rămas foarte închise. E o parte bună din punct de vedere duhovnic[esc] eventual, adică e un creştinism mai aproape de creştinismul primitiv, dar pentru viaţa de toate zilele şi pentru viaţa poporului, ne-a pus în întârziere pe toată linia, pe toată linia! Toate le-am adoptat aşa, cu 20, 30, 50 de ani în întârziere faţă de ţările occidentale. Şi până şi stilul nostru de comunism. Cu Ceauşescu care era un profund cretin, dar era atât de dibaci, încât putea să-i înşele şi pe americani, pe francezi şi pe toată lumea şi să fie primit de regina Angliei… Eram în Africa când am văzut la informaţii, la cinematograf, perechea Ceauşescu în trăsură cu regina Angliei! Îmi venea să plâng! Mutra aia tâmpită nu era nici măcar de român adevărat!” Ceauşescu nefiind nici măcar din Scorniceşti, ci de lângă, „din Tătărei – era o corcitură de tătar şi de ţigan, fir-ar al dracului de Ceauşescu, care ne-a făcut de râs timp de 25 de ani! Cum de-au putut românii mei, 25 de ani, să-l înghită pe ăsta?! Avea o poliţie care băga în teamă pe toată lumea!” C-aşa-i românul: „între blândeţe şi prostie, în general e foarte mică… [distanţa]. Dar chiar pentru mine, când de pildă am fost, cum să spun, ascultător neveste-mii în primii ani de căsătorie, eu am crezut că o făceam din bunătate şi a trebuit să treacă zeci de ani ca să-mi dau seama că n-am făcut-o numai din bunătate, am făcut-o din slăbiciune, ceea ce nu-i acelaşi lucru!".
Sfat pentru tineri: „să nu fugă din ţară – să facă studii, dar să se întoarcă” şi „să nu mai fie hoţi, în toate sensurile posibile”, la noi termenul fiind „şi un compliment”. Dacă ar fi fost preşedinte al ţării, profesorul ar fi adunat învăţătorii, cerându-le să spună copiilor că hoţia este interzisă de Cele zece porunci, „hoţia e o crimă”, în vreo sută de ani putându-se „schimba naţia”, „prin educaţie”… Cu istoricul Djuvara se poate discuta în actualitate, nu numai în secvenţe istorice!
