* Interviu cu părintele dr. Nicoale D. Necula, profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriahul” din Bucureşti *
În anul Sfântului Botez şi al Sfintei Liturghii, am încercat să aflăm aspecte care ţin de importanţa Botezului în viaţa noastră. Ne-a fost interlocutor părintele dr. Nicolae D. Necula, profesor al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din cadrul Universităţii Bucureşti.
Interlocutorul nostru a fost prezent la Galaţi la Simpozionul internaţional „Dialog interdisciplinar: Ştiinţă-Teologie”, manifestare organizată cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului dr. Casian Crăciun, Arhiepiscop al Dunării de Jos.
- Părinte profesor dr. Nicolae Necula, le-am explicat cititorilor noştri ce este Sfântul Botez. Cine este persoana care săvârşeşte Sfântul Botez?
- Săvârşitorul Botezului este preotul sau episcopul locului. Sunt însă şi cazuri de excepţie, cazuri extreme, când poate săvârşi această Sfântă Taină şi diaconul. În situaţii excepţionale, atunci când este pusă în pericol viaţa pruncului, poate fi săvârşit Botezul de orice membru al Bisericii lui Hristos. După formula consacrată: ”Se botează robul lui Dumnezeu X..., în numele Tatălui, Amin; al Fiului, Amin, şi al Sfântului Duh, Amin”.
- Care este semnificaţia celor trei scufundări ale pruncului botezat?
- În Biserica Dreptmăritoare, Botezul se face prin întreită scufundare în numele celor trei Persoane ale Sfintei Treimi. Scufundarea în cristelniţă semnifică moartea păcatului adamic, păcat cu care ne naştem toţi; ridicarea întreită a pruncului semnifică renaşterea lui în Duhul lui Hristos şi îmbrăcarea lui în haina luminoasă a lui Hristos.
Tocmai de aceea, cântăm la slujba Botezului: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat!” Acest imn se cântă în biserica noastră încă de pe vremea catehumenatului, când candidaţii la botez veneau în masă şi se botezau în Săptâmâna Luminată. De atunci, acest imn se cântă şi la Paşti şi la Rusalii.
- Săvârşirea acestui eveniment necesită respectarea unor cerinţe. Care sunt acestea?
- În primul rând ca pruncul să fie adus la Sfânta Biserică de naşi, care trebuie să fie de aceeaşi credinţă. Pot participa la slujba Botezului şi alţi membri ai familiei. Naşii au datoria să aibă o lumânare şi, de regulă, îl îmbracă pe cel mic, după posibilităţi.
- În popor se vorbeşte despre interdicţia ca mama să nu participe la Slujba de Botez a propriului copil. Cât temei există aici?
- Nici în canoanele Bisericii noastre, nici în cărţile de cult nu găsim interdicţia ca mama să nu participe la botezul propriului copil. În comunităţile de odinioară şi în familiile practicante se ştie că, la naştere, cineva din familia tinerei mame merge la preot şi cere să i se facă ierurgiile (rugăciunile) din întâia zi la femeia lăuză.
E vorba de o slujbă de sfinţire a apei pe care o săvârşeşte preotul la cererea unei persoane apropiate din familie. De obicei, una din rudele mamei vine la preot cu puţină apă într-un vas pentru săvârşirea acestei rugăciuni. Pe vremuri, gestul era făcut de moaşa care asista la naşterea pruncului. Urmează apoi ca, la opt zile de la naşterea pruncului, preotul să vină la casa unde s-a născut pruncul, unde se citesc rugăciunile la femeia lăuză.
- Ce rânduială trebuie să îndeplinească mama la împlinirea celor patruzeci de zile de la naşterea pruncului?
- După amintitele rânduieli, mama care a născut cere să i se facă rugăciunile care se citesc după patruzeci de zile de la naşterea pruncului. Scopul este de curăţire a mamei şi de intrarea a ei în biserică. Tot acum se citesc şi trei rugăciuni pentru prunc.
Odată împlinită această rânduială, nimeni nu o poate opri pe mamă să participe la botezul propriului copil. În practică, ele nu se prea respectă, din neştiinţă, din necredinţă, din comoditate...
(va urma)
