În „oraşul sfântului Andrei”, lucrurile stau aşa cum vrei să le iei (n-am găsit altă rimă)! Ca şi în centru, şi la sensul giratoriu din Ţiglina imaginile mari (vechi, săracele, cu un panou cârpit în albastru!), care ar trebui să facă promovare oraşului cultural şi turistic, sunt acoperite, lungi perioade, ba cu anunţul vreunui meci, ba cu reclame la vreun supermarket.
Toate bune şi frumoase, intră nişte bani la buget, ne şi informăm de unde putem să mai cumpărăm ceva, mde, pământul rabdă multe (globul pământesc este chiar simbolizat deasupra panourilor), însă în vârful construcţiei metalice nu este altceva decât un simbol (mititel, sfios, abia vizibil!): crucea Sfântului Andrei, patronul oraşului nostru!
Pentru că aici, cândva, când nu se ştia că pământul zonei nu suportă greutate, chiar s-a proiectat un monument al Apostolului creştinătăţii, din care n-a rămas, iată, decât cruciuliţa. Ideea unei mari cruci de lumină (realizată cu două mari proiectoare), agreată la un moment dat şi de arhiepiscop, nu a fost nici ea realizată. Şi aşa am ajuns acum să împăcăm comercialul cu credinţa. Nu dăm cu parul, ridicăm doar un semn de întrebare.
