Urmele personalităţilor altor culturi sunt tot atâtea prilejuri pentru orice mare oraş de a mai adăuga puncte de atracţie pe harta turistică a lumi. Acum un veac şi jumătate, după războiul Crimeii, călătorii în drum pe Constantinopole de pe corăbiile austriece ori englezeşti plăteau la han un „cicerone”, un ghid care să-i îndrepte spre mormântul lui Mazepa, pentru că marele poet-lord Byron în dedicase un poem eroului naţional ucrainean îngropat la Galaţi.
În portul nostru, prin care au trecut cândva Tolstoi şi Garibaldi, unde au locuit o scriitoare franceză de secol XIX şi atâţia consuli străini, a trăit doi ani şi poetul naţional bulgar Hristo Botev (6.01.1848-1.06.1876), un Eminescu al Bulgariei! Şi, aşa cum tânărul doctorand în Filozofie Eminescu, întors de la Berlin, găsea linişte şi gazdă ieftină la Iaşi, într-o veche chilie a bisericii ieşene Trei Ierarhi, şi Botev a locuit în căsuţa de lângă Biserica Bulgărească de pe str. Nicolae Bălcescu nr. 33, fostă General Berthelot. Exista şi o uliţă bulgărească, mai târziu numită Strada Română, şi, scrie Moise Pacu în „Cartea Judeţului Covurlui”, la Galaţi trăiau aproape 850 de bulgari, comunitate astăzi complet dispărută, cel puţin oficial… Şi urmele trecerii poetului se rezumă astăzi la o plăcuţă de marmură aproape ştearsă, pe care trecem fără s-o remarcăm. Ea consemnează că Hristo Botev a locuit aici doi ani: între 1871 şi 1872. Un “poet şi gânditor democrat revoluţionar bulgar, Botev a fost conducătorul mişcării bulgare de eliberare naţională din a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, emigrat în Ţările Române între 1867 şi1876, unde «a făcut propagandă revoluţionară pentru eliberarea Bulgariei de sub jugul turcesc”, găsim în cartea “Muzee şi monumente gălăţene, scoasă în 1974 de Corneliu Stoica, Ion T. Dragomir şi Mihalache Brudiu, care descriu clădirea: “modestă căsuţă, cu colonade şi geamlâc”.
Nu mai sunt bulgari, nici “de leac”!
Casa, numită "fosta şcoală bulgară", este, nu datorită stilului, ci datorită valorii date de notorietatea lui Botev, clasată în Lista monumentelor istorice şi este proprietatea Bisericii „Sf. Mc. Pantelimon”. „Când am venit aici, n-am găsit nimic despre prezenţa poetului - ne-a asigurat preotul Gheorghe Dumitru, parohul bisericii. De altfel, nici bulgari nu mai sunt în parohie – nici măcar unul, de leac!” Inventarul vechii biserici se găseşte păstrat la Arhiepiscopie. În curtea imobilului cu pereţii crăpaţi, sunt depozitate materiale de construcţie, dar reabilitarea clădirii e încă o nebuloasă! Urma să se deschidă, printr-un proiect cu finanţare europeană, o grădiniţă pentru copii cu autism, biserica oferind clădirea şi terenul, partenerul de proiect urmând să construiască. Din păcate, după vreo doi ani de tergiversare a avizelor, partenerul s-a retras. Credem că în astfel de întreprinderi autorităţile chiar ar trebui să iasă în întâmpinare, ajutând ca lucrurile să meargă repede. Părintele Eugen Drăgoi, într-un în articolul publicat în „Şcoala gălăţeană” în 2012, consemnează ridicarea bisericii de către comunitatea bulgară, cu sprijinul unor gălăţeni, între 1861 şi 1887. În 1858, şcoala, condusă de arhimandrit Maxim Raicovici, a fost autorizată, funcţionând până la moartea sa, în 1874, când instituţia se închidea. Mormântul arhimandritului bulgar, cu monument realizat de artistul grec Colios (sau Kolios), cel cu multe monumente lucrate la „Eternitatea”, este în curtea bisericii.
Poezia şi glonţul, ambele din inimă
Botev a locuit la Bucureşti, într-o moară părăsită, împreună cu şeful revoluţionarilor bulgari, Vasil Levski, capturat în anul în care Botev mai era la Galaţi, şi spânzurat de turci. Lui îi va dedica un cunoscut poem. Apoi va sta la Brăila, de unde se va retrage la Galaţi. Numit „voevod” - conducător politic al celor câteva sute de insurgenţi care debarcă în 1876 pe malul bulgăresc, e ucis cu un glonţ în inimă. Represiunile cumplite ale turcilor, cu mii de morţi printre bulgarii civili, inflamează opinia publică europeană şi duc de fapt la pretextul izbucnirii războiului din 1877, care avea să ne aducă şi nou „neatârnarea”!
De ce Galaţiul?
Organizaţi în emigraţia bulgărească din Ţările Române, revoluţionari, anarhişti, socialişti utopici au acţionat la Brăila, unde pe la 1841 au fost chiar acuzaţi de organizarea unui atentat împotriva domnitorului Bibescu, menit de a isca o revoltă antiotomană în tot spaţiul balcanic. Atunci, în casa căpitanului Vâlcoff, care avea o ceată de 200 bulgari, greci şi sârbi, pregătiţi să treacă în Bulgaria pentru o „răscoală generală”, s-au găsit „20 ocale de iarbă de puşcă şi o baniţă de gloanţe”. Arestaţii revoluţionari, duşi să fie predaţi turcilor, care i-ar fi executat, au reuşit mereu să scape, ajutaţi de consulii europeni, odată aduşi în Moldova, la Galaţi, care nu era raia. Un rai al libertăţii!
La Bucureşti, poetul revoluţionar Hristo Botev are stradă, iar la Brăila, fosta raia, cu o comunitate bulgară numeroasă, are chiar statuie, reamplasată, recent, pe latura de nord a străziii Eminescu. În 1948, în Piaţa Botev, bustul a fost pus în prezenţa lui Dej şi a liderului comunist bulgar.
