Pe vremea comuniştilor, bisericii fortificate "Sf. Precista", cea mai veche construcţie gălăţeană păstrată, monument unic, i se interzisese menirea pentru care fusese creată, cea religioasă, fiind transformată în muzeu. După Revoluţie, i-a revenit menirea, dar şi-a pierdut-o pe cea pur muzeală.
Arsă de câteva ori, biserica şi-a schimbat înfăţişarea. Ar putea fi trecută, simbolic, pe orice efigie a oraşului, până nu demult „al oţelului”, acum… „al scrumbiei”. Avea crucile aurite, iar în "carnea" zidurilor are şi piatră adusă de la ruinele castrului roman. O tehnologie modernă ne va arăta cândva elemente romane „topite” în zidul medieval? În ´86, se descoperea un fragment de zid cu un fragment de capitel roman, iar Miron Costin văzuse în biserică o piatră cu inscripţie, acum dispărută, "Severus imperator romanorum", scrie Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie.
Capcană mortală, ca în „Vânătorii de comori”!
Numită şi Biserica Dii, "Precista" a fost zidită, spune Moise Pacu, în 1647, pe vreme lui Vasile Lupu, de Dia sin (fiul lui) Coman şi fratele său Şerbu, neguţători brăileni, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe locul unei vechi biserici din vălătuci, ridicată de "un oarecare Teodor". Construcţia devenea "o remarcabilă sinteză de arhitectură moldo-valaho-transilvăneană", precizează Cristian Căldăraru, în cartea „Biserica fortificată „Precista”, monument de cultură românească”. Construcţie „unică” arhitectural, prin dozajul mai multor stiluri împletite, cu ziduri groase până 1,8 metri, dublate la nord, cu o scară secretă între ele, în stil săsesc, silindu-i pe atacatori să urce în şir. De parcă am fi în serialul „Vânătorii de comori”, găsim şi o capcană, pe la mijlocul scării - o groapă de şapte metri! Treptele de deasupra erau trase în sus pe scripeţi, putând opri astfel înaintarea. Exista şi o „tainiţă”, un fel de seif medieval. Creneluri, locuri de tragragere: exact ca o cetate.
Sunetul secret
Este remarcabil şi sistemul acustic, de la baza turlei Pantocratorului - cupola de deasupra naosului pe care este pictat Iiisus. „Olanele acustice”, oale ascunse în zid, îi dau cea mai bună acustică dintre bisericile gălăţene. Sistemul, practicat din Grecia antică, când oale de bronz erau plasate sub băncile amfiteatrelor, nu este singular: am aflat de la constructori că, la reparaţii, s-au descoperit şi la Biserica Grecească.
Galeria subterană
Pantazi Ghica, delegatul ministrului Instrucţiunei Publice şi Cultelor, V. A. Urechia, îi semnala ministrului, în 1882, povestea unui tunel subteran care pornea din preajma altarului, până la Brateş. De negăsit, însă, în biserică. Ghica n-a găsit nici martori: erau „invenţiuni” sau oamenii tăceau din teamă de expropiere? - se întreba delegatul.
Istoricul Păltănea mi-a precizat cândva că nu s-a descoperit nicio galerie, când a făcut practică arheologică studenţească în afara bisericii. Şi n-am găsit menţiuni privind retragerea la vreun asediu. Acum două decenii, un fost miliţian mi-a povestit însă că a urmărit un infractor care s-a pierdut printr-un tunel larg, cât pentru o căruţă, pe sub altar, iar ing. Margareta Bălan a descoperit un tunel dinspre Brateş spre oraş.
Biserica avea şi ziduri groase, asemănătoare, se pare, cu cele încă în picioare la biserica Sf. Nicolae (Banu) de la Nicoreşti. Un capăt de zid al unei mănăstiri apropiate, Mavramol, s-a descoperit, de altfel, întâmplător, în timpul lucrărilor sub strada Bălcescu.
Comoara fabuloasă a turcului
"Îngropată" între multe date interesante despre vechiul edificiu, găsim în carte şi povestea extraordinară a unei comori adevărate! În timpul părintelui Anton Velichi, care a păstorit până în 1920, „s-a încercat descoperirea odoarelor bisericeşti furate şi ascunse de turci în 1821” în curtea mănăstirii. Preotul a înştiinţat în 1908 Protoieria că un enoriaş de origine bulgară, Marin Gheorghiu, i-a povestit că un angajat al său, „un bătrân turc care a luat parte la revoluţia Eteriei Greco-Turcă din 1821, a îngropat în cimitirul bisericii Precista (până în 1864, cimitirele erau curtea bisericilor, n.red.), care pe vremea aceea a servit ca depozit (hambar) al armatei turceşti, la o distanţă anumită de la zidul bisericii despre răsărit, într-o ladă mare, foarte multe odoare bisericeşti de o valoare însemnată, prădate de la bisericile din Galaţi cu ocazia acelei Revoluţii.”
Părintele a obţinut acordul ministrului Cultelor pentru efectuarea săpăturilor arheologice. Fără rezultat, deşi turcul indicase şi un semn pe zid. Dar „poate că viitoare campanii de săpături arheologice deschise la biserica Precista, efectuate sistematic, vor scoate la lumină acest tezaur”, scrie Căldăraru. De altfel, săpături arheologice au scos în anii ´80 fragmente ceramice, podoabe din aur şi argint, monede etc. Mănăstirea avea pământuri, atelaje, chiar şi dughene în târg.
Oraş distrus, până la ultimul bordei
Drama de la 1821 a fost doar unul dintre episoadele în care oraşul a fost ars. S-a întâmplat şi la 1711, cu tătarii, în războiul ruso-turc (1769-1774) sau cel ruso-turco-austriac (1735-1739). La răscoala lui Vladimirescu, Eteria, mişcarea de eliberare greacă, a cucerit garnizoana turcă din Galaţi - cea mai mare victorie eteristă, însă, la represaliile turceşti, 7.000 de soldaţi cu vase şi tunuri i-au învins pe cei 800 de voluntari greci, iar în oraş n-a rămas în picioare nici măcar un bordei în vii! Cruzimea eteriştilor, care au ucis şi familiile poliţiştilor turci a fost urmată de violenţa răspunsului turcesc, când, spune Moise N. Pacu în „Cartea judeţului Covurluiu”, „s´au ascuns aice mai mulţi creştini; dându-se foc însă de turci bisericei, au fost nevoiţi să iasă afară şi cei mai mulţi au fost tăiaţi chiar înaintea bisericei, [turcii] întrebuinţând biserica ca grajd pentru caii lor şi apoi ca hambar.” Şi turlele au fost distruse!
O tentativă de distrugere în timpul comuniştilor a fost stopată de fostul premier Constantin Dăscălescu. Academicianul Răzvan Theodorescu menţionează, amuzant, că în 1953, "la numai şapte luni de la moartea lui Stalin - referatul tânărului arhitect Gh. Curinschi (...) cerea refacerea turlelor". "Argumentul": monumentul dovedea… „orientarea meşterilor noştri populari către arhitectura rusă”!
"Veritabilă operă de artă a genului"
Iată ce scrie Direcţia Judeţeană pentru Cultură despre biserica "Precista", aflată pe Lista Monumentelor Istorice: „Bijuterie defensiv bisericescă, este o veritabilă operă de artă a genului, remarcabilă atât prin expresivitatea formelor şi plastica arhitecturală, cât şi prin eficacitatea sistemului defensiv.” Amestec arhitectonic: turla de pe naos e moldovenească, zidul are un element de arhitectură bizantină, rar în Moldova, „dinţi de ferestrău” etc. În 1829 se ridică cele două turnuri actuale, pătrate (iniţial hexagonale). După cutremurul din 1940, în ´52 începe consolidarea, cu arhitectul Eugen Chefneaux: mai existau doar zidurile, o parte a bazei turlei şi a turnului de apărare.
Răzvan Theodorescu: „Singulară în arhitectura Moldovei”
„Ne stă înainte un monument impresionant, pe care nu îl mai regăsim astăzi”, scria în 2013 academicianul Răzvan Theodorescu, despre „cel mai cunoscut lăcaş gălăţean”, care „nu mai păstrează astăzi decât puţin din structura originară, aşa cum o indică şi planul etajului, publicat în lucrări de specialitate”.
