George Sorin Purcaru, un sculptor cu har

George Sorin Purcaru, un sculptor cu har
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Gălăţean stabilit la Iaşi după absolvirea Universităţii de Arte „George Enescu” (2001), instituţie în cadrul căreia lucrează ca asistent universitar, sculptorul George Sorin Purcaru şi-a deschis recent o a doua expoziţie personală în oraşul natal. Dacă aceasta se află la Muzeul de Artă Vizuală (curator, pictorul-muzeograf Gheorghe Miron), prima a fost găzduită de cotidianul „Viaţa liberă”.

Sculptura

Vizionând lucrările expuse, 25 de sculpturi în metal şi 20 de acuarele, iubitorul de artă care nu a venit încă, până acum, în contact cu creaţia sa poate avea un sentiment ciudat şi în acelaşi timp poate avea revelaţia descoperirii unui sculptor cu adevărat autentic, original, care propune soluţii plastice aflate sub semnul postmodernismului.

Personajele şi compoziţiile sale sunt plăsmuiri îndrăzneţe, de cele mai multe ori stranii, la realizarea cărora artistul foloseşte tabla neagră şi obiecte metalice vechi, ieşite din uz, pe care le combină cu ingenioasă fantezie, le readuce la viaţa durabilă a artei. În viziunea lui Sorin Purcaru şi sub acţiunea raţiunii şi simţămintelor sale, nişte adevărate „căzături” metalice devin purtătoarele unor semnificaţii umane adânci.

Ludicul, ironia şi umorul sunt atribute ce au fost invocate întotdeauna de criticii de specialitate în legătură cu sculptura sa, iar ele pot fi urmărite şi în lucrările din această expoziţie. Mai recent, sculptorul a început să utilizeze, alături de materialele neconvenţionale amintite, şi tabla din oţel inoxidabil, iar lucrările realizate, monumental concepute, dobândesc măreţie, strălucire, ele pot oricând fi reluate la o altă scară şi învestite cu funcţia de a decora şi înnobila spaţii publice („Oglinda”, „Înger”, „Clopotniţa oglindă”, „Centaureasă” - foto 1).

Teme şi motive

Probleme referitoare la existenţa şi condiţia umană, personaje mitologice şi de basm, clopotul, fiinţe aflate la graniţa dintre regnuri, cântăreţi instrumentişti, motivul zborului, al îngerului sunt materializate în volume construite riguros, cu vigoarea sculptorului stăpân pe mijloacele de exprimare, inventiv, posesor al unui înalt potenţial creativ („Clopotăreasa oraşului”, „Maşină de zburătăcit”, „Tractovehicul”, etc.). „Maşina de clonotocat” şi „Maşina de tocat vise” par nişte insecte supradimensionate învăluite în mister, „Păsărarul” din basmul lui Creangă are nişte picioare terminate cu labe uriaşe.

Dincolo de problematica abordată în fiecare sculptură, de conţinutul ideatic, în tot ce oferă spre vizionare Sorin Purcaru uimeşte prin arta sa, prin insolitul soluţiilor plastice. În spatele acestora se ascunde o muncă enormă, răbdare şi capacitate asociativă.

Există în sculpturile sale un joc de linii, planuri, forme şi volume bine stăpânit, echilibru compoziţional, mişcare, dinamism, ritm, o preocupare permanentă pentru a obţine structuri de mare efect estetic. Lucrările sale au muzicalitate, expresivitate. Personajele sunt alungite, uneori descărnate, conţin în ele tensiuni care sunt ale omului contemporan, trăind într-o lume crispată, măcinată de fel de fel de rele şi nedreptăţi.

De multe ori artistul apelează total sau numai pe unele porţiuni ale sculpturilor la culoarea emailurilor, la lacuri, obţinând contraste puternice, şocante. Sorin Purcaru duce departe sculptura de tip ready-made, obiectele vechi, ieşite din uz, fiind integrate în ansambluri bine gândite şi studiate, învestite cu sensuri profunde sau cu un umor ce solicită scripeţii gândirii.

Grafica

Lucrările de grafică, realizate în acuarelă, sunt populate cu aceleaşi motive. Unele se intitulează „Femeia orchestră”, „Clopotăreasa albastră”, „Femeia trompetă”. Altele sunt axate pe obţinerea unor raporturi cromatice („Galben-verde”, „Echilibru răsturnat”) sau pe evidenţierea formelor rotunde, incitante, prezentate şi în ipostază deformată, ironică, ale femeii („Feminitate”, „Elveţianca”).

Linia desenului este când viguroasă, sintetică, sculpturală, când urmează un traseu sinuos de mare fineţe. Culorile sunt întotdeauna proaspete, consistente sau vaporoase, aşternute cu spontaneitate.

Considerat de critica de specialitate ca unul dintre artiştii noului val care au adus sânge proaspăt în sculptură, George Sorin Purcaru face şi prin această expoziţie din Galaţi dovada talentului şi harului său, a dăruirii şi seriozităţii cu care s-a dedicat creării unor valori artistice care să aibă durabilitate în timp.

Citit 1884 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.